Mamă fără copii

Olguța are cinci ani și încă nu a apucat să se joace cu păpuși. Co­le­ge­le de la grădiniță numai despre asta vorbesc, dar ea nici nu vrea să audă despre astfel de copilării. Mama ei i-a spus că a crescut și că trebuie să se comporte ca o tînără domnișoară și să nu asculte de comentariile obra­znice ale celorlalte mame. Olguța își a­do­ră­ mama și o ascultă întru totul, doar îi vrea binele. Îi iubește rochiile și pan­tofii cu toc înalt pe care le probează zilnic, defilînd sub ochii umezi de e­moție ai mamei. Așa își dă seama Olguța că mămica o iubește.

***

Își privește fiica cu mîndrie. A reușit să îi fure gîndurile legate de jucării, pe care i le-a împachetat și aruncat departe de sufletul de co­pi­lă. Le-a înlocuit cu trusele de machiaj pe care le folosește la concursurile de frumusețe la care își duce fiica. Cu extensii de păr și spray autobronzant, pen­tru a scăpa de pielea albă, inesteti­că. O vrea frumoasă, așa cum ea nu a fost vreodată. Așa crede mama că își iu­be­ște fiica.

***

Olguța sclipește în lumina bli­ț­u­rilor cu care și-a obișnuit deja ochii. Rochița colorată și înfoiată îi vine de minune, iar juriul ar face bine să o privească cu atenție. Mămica a lu­crat mult ca să o facă să strălucească și a asigurat-o că va cîștiga concursul. I-a spus din nou să nu îi ia în seamă pe cei care cred că arată exagerat. Olguța oricum a înțeles ce au vrut să spună, știe că arată exagerat de bine și că ei sînt invidioși că nu au fiice atît de frumoase. Fata pășește strîns încorsetată și cu picioarele prinse în pantofi care o strîng, dar știe că o face pentru ca mama ei să o strîngă în brațe după concurs. Și pentru a-i dovedi că nu e o fetiță. Că știe ce face, chiar dacă în rea­litate nu înțelege de ce e atît de valo­ro­asă. Îi ajung însă încurajările ma­mei, știe ea ce e mai bine pentru Olguța.