Nu mai avem nevoie de Moș
Pastila de după 16 decembrie 2013 Niciun comentariu la Nu mai avem nevoie de Moș 9Există un loc în Covilhã unde un suflet bătrîn a plîns ca un copil. Ajung pe-acolo doar noaptea, dar întotdeauna își dă duhul un felinar peste un puști pictat pe perete, cu o pancartă naivă. „Cînd o să fiu mare vreau să fiu fericit.” De fiecare dată, mai mult din greșeală, îl cert în gînd. „Crezi că ești singurul, măi mîzgîlitură?” Și-apoi îmi amintesc să nu port pică visului de pe zid.
Nu-i unul cu deosebire portughez, nici occidental, nici românesc. E-un vis al nimănui, pe care am uitat să ne dorim să-l împlinim. Sfîrșituri peste sfîrșituri de an, de viață și de moarte și noi tot nu l-am mai scris pe nici un carnet. Nu așa. Nu fără gîndul că fericirile noastre o să ceară drept ofrandă alte mici bucurii ale altora. Acum, de exemplu, se-apropie un final. Să nu-mi spuneți că ați ieșit la cumpărături cu fericirea pe listă.
Am uitat să vrem pînă și libertate. De curînd, am început să călcăm în picioare cîte un gard de sîrmă pentru că am simțit un ghimpe intrîndu-ne în democrație. Tîrziu. Scaietele ni s-a prins, pînă ne-am prins noi, de bundiță și s-a încîlcit ca o boală. Degeaba vine an nou dacă ne leșină iarăși simțurile după porci fripți și cîte-o cinzeacă de rachiu. În zadar , dacă după atîtea copilării și-atîtea bătrîneți cîte-au trecut pe lîngă noi, tot nu ne-am dezlegat de Moșu’. Și, mai ales, degeaba am umplut străzile cu amărăciuni într-o nesuferită „toamnă românească” dacă o rătăcim printre dorințe searbăde și ne aplaudăm pentru ceva ce încă nu s-a împlinit. Să nu ne punem pe creștet spini nemeritați, dar nici coroane pentru o singură învîrtire de sabie.
Mai avem timp pînă la Crăciun să năzuim la daruri care să nu încapă în saci, în pungi scumpe sau într-un loc de parcare din fața blocului. Aveți timp. Am timp. Destul cît să-mi doresc să mă întorc acasă într-o Românie-n care oamenii nu mai sînt piedică în fața propriei lor fericiri.
Adaugă un comentariu