Portocalele cu tîlc

Mă-ndrept spre taraba negusto­ru­lui de portocale, un bătrînel prie­te­nos care își dă marfa bine. Știu că el vine doar în a treia duminică din lu­nă, cînd primește pachet de la ne­po­tul lui. Pachetul înseamnă trei lăzi cu portocale, o rolă de cașcaval și conserve de carne. Moșul e alergic la citrice și i-ar fi spus cu dragă i­ni­mă nepotului, numai că ăsta nu s-a gîn­dit să-l întrebe. Își vrea numele în­săilat în testament și dacă asta în­seamnă să-i trimită ocazional co­șărci cu portocale grecești și cîteva conserve, e-n regulă. Pe de altă par­te, bătrînului îi place să vină la pia­ță. Portocalele îl întineresc- le spune el galeș doamnelor.

Eu am prins drag de el pentru povești. În timp ce-mi aleg portocalele, își prinde cuvintele cu grijă și le dă drumul într-o poveste pe care am mai auzit-o o dată, cînd e­ram copil: „Noi nu sîntem de pe cînd poveștile, ci sîntem mai dincoace cu vreo două-trei zile, de pe cînd se pot­covea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor.” Povestea drobului de sare m-a amuzat. Iau portocalele din mîna bătrînului și-i mulțumesc. În urechi îmi țiuie vorbele unui călugăr- fericiți cei săraci cu duhul! Mai merg cîteva minute prin piață, cît să văd și celelalte prețuri.

La un moment dat, cineva îmi prinde cu putere mîna dreaptă și dă să-mi spună că ceva important mi se va întîmpla. Într-adevăr, mă gîndesc eu, doar la horoscop au spo­ro­văit cam același lucru. Iar s-au aliniat astrele în poziții de yoga. Oare cum și-a dat seama că-s în zodia cum­penei? Isteață țigăncușă! Dacă mă uit mai bine, e și frumușică. Ochi migdalați și buze pline. Păcat că fetele astea poartă numai fuste lungi. Îl scot pe George Enescu din bu­zunar și îl întreb ce să fac. Te­le­pa­tic.

Expresia de pe fața lui e e­vi­den­tă: te duci la ea! Are dreptate. La urma urmei, cinci lei pentru un ghi­cit în palmă e o sumă modică cînd femeiușca care-ți gîdilă liniile desti­nului e tînără și-atrăgătoare. Să cred și să nu cercetez, îmi șoptește ea spre sfîrșit. Uimit, îi dau banii și plec. Din spate, aud o voce care îmi spune: e actriță. Tare ta­len­ta­tă, nu-i așa? O să fie celebră!