Prăjiturelele sau omul de tinichea?

Sînt într-o cușcă în care vii­to­rul se descrețește, în care porii se di­la­tă, neuronii hibernează, iar singura con­stantă e depersonalizarea. ,,Eș­ti aproape perfect, păcat că în­că mai gîn­dești și mai dai semne că te zba­­ți.” Se fac operații infernale, totul doar ca să te scape de povara de a avea un creier. Mii de fire se re­var­să într-o rețea din artere și vene. Așa de multe, încît aproape te simți ca o ma­rionetă. Te doare sîngele din tine, îți va fi dor de el, pentru că nu mai eș­ti al lui. Se înlocuiește încet, dar si­gur cu un lichid luminos, electric.

Mi s-au revărsat datele într-o sec­țiune de pe Internet, una care cap­tea­ză și devorează tot ce prinde, de la cele mai mari, pînă la cele mai mi­ci detalii. Toată viața am crezut că „cookies” se dau la copiii buni, dar parcă nu e așa, căci mă simt într-o po­veste cu Hansel și Gretel, vari­an­tă actualizată, mult mai rea. Nu mai e cărarea din pădure, pe care a­runci cu firimituri de pîine și reu­șeș­ti să găsești drumul înapoi. Aici e exact invers, ceilalți sînt pe ur­me­le mele și nu mai e cale de întoar­ce­re de la căsuța de turtă dulce.

Fii pe pace, te salvează ceapa! Des­carc Tor Browser, așa într-un efort suprem de autodepășire, să mă transform într-un ninja care să se stre­coare prin spatele prăjitu­rele­lor și să le neutralizeze toată puterea. Și să salvez situația! Practic, îmi contro­lez întreaga rută fără a mai trece prin vămi. Interesant loc, Deep Web. Se spune ar fi partea întunecată și greu de înțeles a mediului digital, fo­lo­si­tă de bravi marinari sau mișei pi­rați. Nu e de mine…ape mult prea tul­buri și necunoscute.

Se revarsă pe Internet date des­pre mine. M-au prins! Nu ar fi trebuit să am încredere în prietenul de tinichea. Big-bang!

de Bianca VIERU