Rezolvarea vine pe sub masă

Închizi ochii, te faci că plouă, şi mai strecori în buzunar cîte 10 lei ba la asistenta de la spital, ba la femeia de serviciu ca să îţi mai facă odată curat la etajul tău sau la poştaş ca să îţi aducă ţie, primul, scrisorile. Obiceiul ăsta de a da bani oriunde a devenit ceva atît de normal şi practicat în viaţa de zi cu zi încît pînă şi la restaurant îţi este ruşine să nu laşi măcar ceva, de bun simţ, că te-a servit chelnerul poate mai repede decît te aşteptai. Ne aflăm cumva într-o bulă imensă din care parcă nu mai avem scăpare deoarece cultul şpăgii pare că se transmite din generaţie în generaţie, cam de cînd îi vedeam pe bunicii şi părinţii noştri păstrînd în dulap, pe raftul de sus, cea mai scumpă cafea şi cea mai mare cutie de bomboane ca să-i dea doamnei doctor, la consultaţie.

Andreea ANTON | Cum mi-am rătăcit norocul