Rugăminte

E atît de albă și de fină încît nu știu cum să vărs cerneala din stilou pe suprafața ei lucioasă, de parcă mi-e teamă să o pătez cu o banală înșiruire a dorințelor mele. Dar teama se risipește odată cu valul de aspirații care-mi răsare în minte și pe care, necontrolat, mă pomenesc scriindu-l pe hîrtie. Să curgă, așadar, năzuințele și capriciile.

Nu vreau, dar nici nu pot să sar peste mult iubita dorință-clișeu care sălășluiește în fiecare individ din lume și anume, cupa aceea de sănătate din care, între noi fie vorba, nădăjduiesc să beau cel puțin pînă la 80 la sută. Da, domnule, pînă o să-mi iasă șuvițe grizonate de sub pălărie, presupunînd că atunci am să fiu adepta uneia și am să o port. Apoi, firesc și uman îmi doresc o mai fructuoasă doză de onestitate și de mărinimie din partea semenilor mei. Minciuna n-are să facă cu nimic mai bună relaționarea și, deci, cu nimic mai efervescentă nici viața însăși. Iar egoismul și ignoranța, cu siguranță, nu ascund secrete care să ducă spre un drum pavat cu case opulente ori trăsuri pline ochi cu lingouri de aur.

Firește, vreau să continui să-i dau minții de lucru, antrenînd-o, mai ales, cu ce-i place ei în mod deosebit: să scrie, să citească și să danseze. Sigur, partea cu dansul îi revine trupului. Îmi doresc ca familia să-mi rămînă veselă. Mi-ar plăcea un timp doar al meu și unul dedicat dansului. Pe partea cealaltă, a lucrurilor ce pot fi atinse fizic, apar, în lista mea de dorințe, inepuizabilele și rîvnitele cărți. Mi-aș lua un camion, dar treptat, cît să prind noile volume și edițiile revizuite. Apoi accesoriul acela de care nu mă pot lipsi aproape niciodată și care, de cele mai multe ori, îmi definește o latură sau alta a ceea ce sînt: parfumul. Aș crea parfumuri dacă aș ști cum și mi-aș așeza cîte o sticluță pe ici, pe colo în casă.

Cerneala curge necontenit prin cuvinte, pînă ce ajung cu penița stiloului roșu în josul paginii, unde mă pregătesc să închei lista cu „dintre cele vrute” și să fac o alta cu ce și-ar putea dori prietenii mei. Cât să-i mai neglijez?

de Claudia COCIUG