Taxa pe parlamentar
Pastila de după 17 ianuarie 2010 Niciun comentariu la Taxa pe parlamentar 6Ce dacă politicienii nu mănîncă shaworma și beau Cola numai cînd rămîn fără Red Bull pentru whisky? Dacă tot impozităm viciile, măcar s-o facem cinstit și să acoperim toate ariile vizate, să nu discriminăm. Doresc astfel să propun mai marilor norocoși ca mine, cu scaun mai moale și pentru care căminul e Casa Poporului și nu C5: taxa pe mandat de politician. O sumă modică, bineînțeles, calculată în funcție de furturile din funcția anterioară. Ce viciu mai mare decît puterea, înavuțirea peste noapte și pe nedrept sau posibilitatea de a face ce te taie capul fără teama aplicării legii?
La aceasta s-ar adăuga, desigur, și penalizări precum: taxă pentru amendamente care nu dau randament sau chiar strică ce înainte oricum mergea prost, taxă pentru înlesnirea drumului fiicei, fiului, secretarei sau nevestei spre politică și amendă specială pentru folosirea cuvîntului „democrație” cînd vreunul se referă la un stat capitalist.
Dacă ar fi după mine, aș face publice astfel de penalizări. în loc de emisiunea lui Mircea Badea, să zicem, o oră de anunțuri precum: „Democratul X a fost amendat în dimineața aceasta după ce anchetatorii au ajuns la concluzia că musculițele din vinul pe care-l deținea în beci erau de la liberalul Y. Liberalului Y i s-a confiscat crama”.
Ar deveni parodie astfel declarația președintelui, care, în momentul confirmării realegerii sale, a afirmat: „Eu (n.r.: am pierdut), fiindcă trebuie să muncesc în următorii cinci ani”. Și, dacă tot impozităm viciile, propun s-o facem și cu alte incalificabile aspecte umane, a căror practică nu trebuie trecută cu vederea: taxa pe prieteni (crește, bineînțeles, direct proporțional cu numărul acestora), impozit crescut la curentul folosit în scopuri distractive și, de ce nu, taxa pe haine ieftine.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu