Tratament cu mici și bere

Noroc că de Crăciun e frig, iar berea și cu frigul nu prea merg, că de nu, sigur Moș Crăciun ar fi lăsat sub brad și niște cărbuni pentru grătar, pe care i-ar fi a­ranjat frumos într-un sac roșu și pe care l-ar fi asortat cu cîteva crenguțe de vîsc. Niște cotlete sau niște aripioare, cu muștar și-un pic de maioneză, și cîteva peturi aruncate în portbagajul mașinii ne fac să dăm o fugă pînă la Ciric de cîte ori avem cîte o zi liberă. Stabilim de a­casă cine-i „șoferul”, verificăm playlistul și plecăm la iarbă verde. Cu cît mai mulți, cu atît mai bine.

Eu mai vreau o zi liberă; nu-i corect că unele cad în week-end, cînd oricum sîntem liberi. Așa mi-am dat seama că atunci cînd voi fi mare vreau să mă fac parlamentar sau măcar să-mi fac un prieten parlamentar, care să propună el în locul meu o nouă sărbătoare națională. Prima dată m-am gîndit la 6 aprilie. Pri­măvara, frumos, eu oricum îmi iau liber în această zi în fiecare an, dar mă gîndesc că încă sînt cunoscuți care se scuză că nu îmi pot aduce personal cadourile și nici nu pot participa la petrecerea de ziua mea de naștere pentru că au de lucru. Dar oricum de multe ori a­ceastă dată cade în post, cînd e păcat să ne cinstim cu bere, sau chiar de Paște.Așa că am început să negociez cu 8 martie. Eu chiar cred că bărbații merită mai mult timp pentru a alege cadoul perfect, că doamnele oricum au grijă să-și facă timp pentru ele de ziua lor. Rămîne de văzut dacă vom avea nevoie de încă o zi liberă – o zi de refacere – întrucît și 9 martie e pe listă: 40 de pahare nu se pot bea în doar cîteva ore, după ce te întorci de la serviciu.

***

Le număr în timp ce sorb din cafeaua mea cu lapte: 14 sînt. Nu, nu-mi fac planuri ce așez pe grătar de 1 mai, ci mă întreb cînd vom începe să sărbătorim și noi Ziua Recunoștinței.