Un mecanism cît un om

Cu mii de ani în urmă am fi con­siderat „tehnologia” o piatră as­cu­ţi­tă utilizată drept cuţit. În conforta­bi­lul apartament dosit într-o stîncă, cu focul prins între cremene, nean­derthalienii confecţionau noi ar­me, noi unelte, adică evoluau. Au în­drăz­nit să descopere avantajele naturii şi să se folosească de ele pentru a supravieţui. Ingeniozitatea dove­di­tă nu a fost decît începutul, primii paşi către roboţii de astăzi, către iPhone-uri, notebook-uri sau bazoo­ka. Invenţii realizate să ne uşureze via­ţa sau să o distrugă.

Inteligenţa artificială capătă noi forme, atît de avansate încît ne în­chid nouă orizonturile. În Japonia, sa­vantul Hiroshi Ishiguro, a in­ven­tat roboţi care pot juca în piese de teatru sau care pot cînta. Ba chiar a creat unul identic înfăţişării sale. De­taliile fizice sînt atît de bine conturate, încît este greu să îţi dai seama cine este omul.

Cu toate acestea, tehnologia te pu­ne la încercare şi îţi testează li­mi­­tele. Informaticienii acceptă pro­­vo­cări și înlocuiesc somnul cu litri de ca­fea nu doar pentru crea­rea unor aplicaţii care servesc la di­ver­tis­mentul virtual, ci pentru rea­li­za­rea de coduri care permit buna func­ţionare a tuturor aparatelor de ca­re sîntem dependenţi. Fie că ne fac mun­ca sau ne relaxează, noile teh­nologii îm­pîn­zesc lumea. Se­­cretul es­te „consumul mo­derat” al acestora. Însă oamenii tind să de­vi­nă ei în­şişi nişte roboţei. Spre viitor nu poţi privi printr-o tabletă, printr-un ec­ran, ai ne­vo­ie de proprii ochi, dar mai ales de pro­­pria minte. Teh­no­lo­gia este unealta celor in­te­li­genţi. Uti­lizată în lipsa acestei ca­li­tăţi, poate fi dăunătoare.