Un sfert de farfurie
Pastila de după 17 mai 2015 Niciun comentariu la Un sfert de farfurie 14„Dacă furi, o să îți cadă mîna”, mă amenințau toți cînd eram mică. Părinții acasă, profesorii la școală ne-au învățat de mici că nu e bine să iei ceva ce aparține altcuiva căci vor fi repercursiuni grave. Apoi am mai crescut și am văzut că dacă împarți cărțile de joc una mie, una ție, una ție, două mie, rămîi cu mîna la locul ei. Văzînd că toate membrele stau bine fixate dacă cumva ți se strecoară prin buzunare sume din bugetul public, unii au prins curaj. Încet, încet au trecut pragul jocului de cărți și au ajuns la mașini și bani.
Însă ca să nu bată la ochi, mai bine păstrezi filosofia una ție, două mie. Dacă lumea își dă seama că furi, te acuză, dar dacă împarți, te scuză. Acum cîțiva ani și Gigi Becali se prinsese de logica acesta și chiar a făcut case sinistraților din Vadu Roșca și a împărțit bani în stînga și în dreapta. Iarna, colindătorii făceau coadă la poarta lui și aproape se călcau în picioare că poate-poate vor avea și ei parte de milostenie. Așa că el a rămas în conștiința multor români ca un binefăcător. Iar cînd latifundiarul era tîrît pe la posturile de televiziune cu diferite acuzații, mereu era cineva din popor care îi lua apărarea. „Poate că fură maică, dar spre deosebire de alții, ne dă și nouă, ajută nevoiașii”. Poate că jumătate din păcate se șterg dacă dai și la alții din avutul tău, de oriunde ar fi adunat el.
Ne simțim protejați cînd cineva ne dă un sfert din ce are în farfurie, chiar dacă tot ce are acolo e luat tot de la noi. Cert este că părem a trece cu vederea anumite nereguli și ne mulțumim dacă cineva mai dă și la alții din preamultul lui. Nu ne gîndim că ne face părtași, că ne folosește ca alibi, ci ne bucurăm că se mai săvîrșește „un bine”.
Adaugă un comentariu