Vrem șef de clasă

Ghiozdanul lui Liviu zăcea a­gă­țat în cui și se ruga cu disperare la orice zeitate cunoscută de cărțile di­năuntrul său, să nu cadă. Nu de al­ta, dar cîntărea vreo șapte kilogra­me. Nu era vina lui. În ultima vre­me nu prea avusese timp de sală; stă­pînul era ocupat cu noua materie de la școală.

Pe un alt cui, nu departe, se o­dihnea un alt ghiozdan. Două caiete, un pix, un creion, iar din față se putea distinge conturul unui măr (părea puțin mușcat). Proprietarul său ședea relaxat la masă, citind „Aventurile lui Donald Duck” și fiind foarte, foarte atent la frizura ce amenința să se destrame la prima pa­lă de vînt. Tacticos, acesta își întrerupea lectura doar pentru a semna niște hîrtii pe care i le aduceau alți purtători de ghiozdane. Pînă a­cum, totul mergea perfect. De mai bine de un an, de cînd se studia materia as­ta nouă numită „politică”, învă­ța­se lucruri minunate. Cum să folo­seas­că „ciripelile” pentru a panica lu­mea, cum să concedieze subordonați de­și, între noi fie vorba, încă avea pro­bleme cu înțelegerea termenului de „subordonați”. Dar acesta era un de­taliu nesemnificativ: concediase 22 pînă acum.

În spatele mirificului personaj, cocoțat pe un scăunel, Liviu încerca cu disperare să citească din cartea cu poze. Îl cam irita „portocaliul”. Pînă să vină, el fusese șeful clasei. A­cum, cu noua materie obligatorie, era o­bli­gat să se adapteze. Așa că a în­ce­put să studieze pe brînci alături de noul rival. Semna hîrtii aduse în gra­bă și ținute cu respect între feliile de pîine cu magiun, concedia sub­or­do­nați, schimba guverne (deși încă nu înțelegea bine termenul și nu știa de existența singularului „Guvern”), propunea legi noi, mărea salarii. De­ja îl întrecea pe concurentul relaxat. Totuși, chiar și din acea re­laxa­re, cu două hîrtii și trei „ciripeli”, a pre­luat din nou conducerea: la reve­de­re co­merț global! Nu se mai putea așa. Cu un ultim efort, ajutat de zîm­betul Irinucăi, eroul nostru a ajuns la linia de finiș pe primul loc. De aia vrem să ne mai fie… „șef de clasă”.

de Lorel ATOMEI