În mîinile cui lăsăm Europa?

În luna noiembrie a anului trecut, într-o sală de ședințe a Parlamentului European, o tînără gesticula obosită în fața celui de-al nu-știu-cîtelea grup din ziua respectivă, despre campania de promovare a votului în țările UE. Rula un film de prezentare, cu pasaje turnate și în România, cu un țăran care gonea cu trăsura pe cîmp. Un film care vorbește despre diversitate, despre ascultarea tuturor vocilor, despre impactul deciziilor luate la nivel european. „ACT. REACT. IMPACT”. A părut surprinsă cînd a venit o întrebare din rîndul celor din sală. „Nu vă temeți că noile tendințe naționaliste vor duce la o prezență atît de scăzută la urne încît votul să riște să devină irelevant?” În momentul respectiv, tînăra s-a activat din modul automat în care vorbea, ochii i s-au aprins și a început să-și articuleze cuvintele cu scîntei. S-a văzut, pentru cîteva minute, în privirea ei, că subiectul este unul care doare inclusiv în sînul celor care gîndesc campania, darămite în rîndul celor care pregătesc noile politici din toate domeniile.

Uniunea Europeană este, fundamental, scindată, în ciuda tuturor discuțiilor despre unitate. Grupurile naționaliste pledează independența și identitatea țărilor, militează împotriva subjugării în fața unor grupuri de putere din Germania sau Franța. Iar UE și-a demonstrat ineficiența și întîrzierea decizională în foarte multe cazuri pe parcursul ultimului mandat al Parlamentului: de la gestionarea crizei din Grecia sau a celei din Cipru, pînă la reacția șchioapă în cazul Ucraina. Iar la alegerile care vor avea loc la sfîrșitul lunii mai, „poporul european” se va scinda. Nu definitiv, nu sociologic și nu doar în aceste două direcții. Însă vor exista cei pe-ale căror voci cînta ultra-naționaliștii, care vor boicota alegerile sau îi vor vota pe aceștia. Iar un nou-fondat partid naționalist în Parlamentul European va îngreuna de infinit mai multe ori aprobarea noilor politici aplicabile la nivelul întregii uniuni. Apoi vor fi cei indiferenți, dezamăgiți de visul european și care nu cred că în sloganul alegerilor, care nu cred că acțiunile lor pot avea vreun impact. Orice impact.

Dacă în urmă cu cinci ani, în România, prezența la vot a fost puțin peste 27 la sută, cîți vor veni anul acesta? Dacă în urmă cu cinci ani au fost scoși din casă oamenii cu SMS-uri pentru a o vota pe Elena Udrea, pe Corneliu Vadim Tudor sau pe George Becali, cîți vor mai ieși anul acesta? Și, mai important, pe cine vor vota aceștia? Cine mai crede într-un vis al unei Europe unite cînd europarlamentarii pe care îi avem deja se judecă prin tribunale (vezi cazul Cătălin Ivan și Monica Macovei), și mint în direct, atît în România, cît și la Bruxelles? Cu cine să votez eu, anul acesta, și de ce?