Bal pictat ca în visele Carlei

La cea de-a doua ediție a Miss&Mister de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) studenții au venit cu temele făcute. Au fost îmbrăcați ca la carte, cu rochii și costume elegante, și au știut pe de rost versurile invitaților de la Carla’s Dreams. Echipa de la Facultatea de Matematică a fost încoronată cu titlurile de Miss și Mister, dar numai după ce le-a demonstrat prin deducții logice celor din juriu și din sală că merită acest titlu.

Oamenii stau la coadă ca să in­tre în Skye unde are loc Balul Miss și Mis­ter UAIC. În jumătate de noap­te clubul se umple ochi de fete pe to­curi și băieți la costum care abia aș­teap­tă să vadă cîștigătorii balului, dar și concertul celor de la „Carla’s Dreams”. Candidatele de pe scenă sînt privite de sus ca într-o arenă, le sînt admirate rochiile și machiajul, iar băieții le observă grația și încre­de­rea cu care pășesc. „Să dăm banii în plicuri, căci în România totul se fa­ce cu plicul”, spune rîzînd modera­to­rul atunci cînd se anunță cîș­ti­gă­to­rii. Toate perechile sînt așezate în cerc, iar rochiile lungi și elegante cre­ează un tablou de poveste cu prin­țe­se.

Băieții se întrec în modelele sa­courilor și fac concurență cu par­te­ne­rele de la braț. Pe rînd, în ordine cres­cătoare sînt numite perechile de la fa­cultățile de Biologie, Informatică, Sport, iar pentru a putea numi cîș­ti­gătorii, bărbatul energic cere a­pla­u­ze din public pentru a putea mă­su­ra gradul de popularitate al pe­re­chi­lor. Studenții decid ca anul acesta ta­lentul și frumusețea universității să fie reprezentate de echipa de la Fa­cul­tatea de Matematică, care apare în lumina reflectoarelor încurajată de flu­ierături și gălăgie. Tînăra cu ro­chie lungă roșie care îi lasă spa­te­le la vedere, cu bucle castanii și o­chi al­baș­tri primește coroana și banda pe care îi stă scris titlul. După înco­ro­na­re, se duce la oglinda din baie cu în­că o prietenă pentru un selfie care să îi ateste victoria.

Bal scăldat în blițuri

Doi barmani se urcă la capetele o­puse ale barului, unul ține în mî­nă o mulțime de șervețele, iar altul o grămadă de paie pentru băutură. „Să înceapă ploaia!”, îndeamnă vocea ca­re răsună în tot barul, iar băieții a­runcă cu paie și șervețele pe rin­gul de dans. Luminile clubului se răs­frîng asupra lor făcîndu-le să pară un curcubeu care curge din mîinile bar­manilor. Unii se chinuie să prin­dă bucățile de hîrtie pentru a-și fa­ce aer sau pentru a-și șterge boabele de sudoare.

Pe suporturile luminate cu roșu de lîngă perete stau scrumierele și sti­clele de bere și de suc. Nu este doar o strategie pentru a le păstra reci, ci așa pot dansa liniștiți, avînd mîi­nile ocupate cu țigările sau cu per­soana iubită. „Să îmi faci poze cu Carla’s, da?”, sună mai mult ca o a­me­ninațare rugămintea unei fete pen­tru prietenul ei. Însă tipa cu o­chii negri nu are mult de așteptat, „Carla’s Dreams” apar pe scenă la scurt timp după ce se anunță cîș­ti­gă­torii balului. Fețele pictate în culori re­ci cu forme indescifrabile stîrnesc un val de aplauze și țipete. Tinerii scot telefoanele ca niște vînători pregăți să captureze cea mai pre­ți­oa­să pradă. Toată lumea vrea să foto­gra­fieze și să filmeze concertul, oamenii din sală își întind mîinile și gî­turile spre scenă, se înghesuie sau își fac loc printre alții.

Iubire cu accent moldovenesc

Băieții cu glugă și ochelari de soa­re transmit energie către public și ne îndeamnă să fredonăm cu ei. Accentul moldovenesc, cuvintele nonconformiste și ritmul puternic îi fac pe ti­nerii din public să se simtă mai a­proa­pe de cîntăreții necunoscuți. Toa­te fetele iau locul Deliei și cîntă re­frenul „Vai, vai, ce prostii, că doar trei ani durează dragostea/ Şi-aş vrea, aş vrea să ştii, cum te eu nimeni nu te va…”. Însă nici băieții nu se lasă mai prejos și umplu clubul de eroine, cu­prinzîndu-și iubitele în brațe și șop­tindu-le „pentru că tu ești sub pie­lea mea, o eroină”.

O roșcată micuță de statură, cu ro­chie lungă, mulată și gri dan­sea­ză las­civ cu privirea pierdută. Se întoar­ce spre un băiat cu cămașă albă, îl tra­ge de cravată după care îl a­ban­do­nea­ză suflînd spre el fumul de țigară. Se apropie de bara de la bar și își a­țin­teș­te privirea spre cîntăreți. „A­pla­u­ze pentru oamenii din Banat care ne-au aplaudat că sîntem din Mol­do­va”, a spus vocalistul. Iar cei din sală bat zgomotos din palme de parcă ar ce­re o nouă unire.„Noi nu facem bi­suri, dar pentru voi mai cîntăm încă o pie­să. Hai să facem un team”, spune vo­calistul. Piesa „Sub pielea mea” re­u­șește să scoată toate versurile din simțurile și plămînii studenților. Nimeni din sală nu scapă un cuvînt și toți se bucură de faptul că au reușit să îi mai rețină încă un moment pe frații de peste Prut.