Balul de absolvire în aer liber și cu muzică

De la piesa „Praf de stele” a băieților de la Vița de Vie și pînă la „Nu mă lăsa să-mi fie dor” a celor de la Cargo, oamenii veniți în fața Palatului Culturii, vineri 18 mai, începînd cu ora 19.30, i-au acompaniat pe cei de pe scenă și au încercat să țină ritmul cu ei, făcînd abstracție de vuvuzelele și fluierele ce răsunau din toate părțile. Pe lîngă Vița de Vie și Cargo, la concertul de după Marșul absolvenților a venit și trupa Celelalte cuvinte, „legendara trupă rock și artiștii cu a căror muzică am crescut” după spusele lui Dan Negru, cel care a prezentat evenimentul.

„Am rămas peste noapte cu un vis care nu se visa/ I-am dat drumul să zboa­re și acum am ajuns în palma ta” sînt versurile melodiei „Luna și noi” de la Vița de Vie care îl fac pe un tip de vreo 25 de ani să-și țină strîns iubita în brațe în timp ce-i șoptește la ureche ceva. Vineri seara, absolvenții uni­ver­si­tăților din Iași împreună cu alte cî­te­va mii de oameni au dansat cît i-au ți­­nut picioarele pe ritmuri de rock. Îm­brăcați cît mai lejer, cu pantaloni de trening sau blugi, cu tricouri pe care scria „absolvent” sau „inginer” sau cu baloane galbene și roșii în mînă, stu­denții au petrecut pînă după ora 24.00 în fața Palatului Culturii.
La un moment dat, se aude piesa „Varză” cîntată de Adi Despot într-o for­mă puțin diferită de cea originală care e pe stilul lui Bob Marley, puțin reggae. De data asta a fost o interpre­tare rock, mai dinamică, solistul trupei Vița de Vie cîntînd-o cu răgu­­șeală în glas. „Doamne, pare-mi-se că nu doar tineretul a luat-o razna”, cons­ta­tă cu tristețe o doamnă cochetă, cu un costum alb, înflorat și cu buzele roșii bine conturate, în timp ce cîteva tipe se distrează și țopăie în voie, ținînd cu grijă cîte o doză de bere într-o mînă și o țigară în cealaltă. Cînd de pe sce­nă s-au auzit versurile „La orice piesă bună care vrea să stea-n picioare/E mu­sai să se-audă basul și cu toba mare”, toți oamenii care erau în acel momentul acolo au început să cînte de parcă ar fi fost singuri, în duș. Chiar dacă unii au mai greșit, cei mai mulți au nimerit versurile.

După aproximativ jumătate de oră de pauză, pe scenă își fac apariția cei din trupa Celelalte Cuvinte. Publicul fredonează nestingherit versurile și dansează pe piese ca „Un sfîrșit e un început” sau „Dacă vrei”. O fetiță ce stătea cocoțată pe umerii tatălui ei ca să vadă mai bine artiștii, zîmbea la fiecare început de melodie și se bucura de parcă cele trei trupe care au fost pe scenă ar fi favoriții fetiței cu părul brunet și cîrlionțat, încă de cînd a pășit pe lume, cu vreo patru-cinci ani în urmă.

Printre rockeri, licurici și vuvuzele

„Lasă-mă să cînt, lasă-mă să cînt” sînt versurile prin care solistul trupei Celelalte Cuvinte a cerut să mul­țu­meas­că celor din public pentru că au venit să-l asculte, însă oamenii au ce­rut „bis” imediat după ce trupa a ieșit de pe sce­nă. „Bă, sper că se întorc să mai cînte o piesă și nu lasă publicul cu ochii în soare la fel cum a făcut Car­la’s Dreams cînd a fost și el pe aici”, spune o tipă gesticulînd către prie­te­na ei care se uită cu ochii mari către sce­nă, aștep­tînd ca trupa Celelalte cuvinte să in­tre pe scenă. Au intrat alergînd în scenă, la fel ca prima dată și au cîntat publicului „Iarbă prin păr”, o piesă care a aprins „licuricii” de la telefoanele oa­menilor din public, care au ridicat mîinile sus, balansîndu-le lent în stîn­ga și-n dreap­ta, sincronizîndu-se de parcă ar fi avut ore de repetiții în spa­tele acestui moment.

„Aveam nevoie de un spectacol ca ăsta, de artiști care știu ce-i muzica și transmit ceva”, rostește un tătic venit la concert cu soția și cei doi copilași care nu stăteau o clipă.

După mai mult de un sfert de oră de pauză, pe scenă și-au facut apa­ri­ția cei din formația Cargo. Pe ritmul piesei „Ziua vrăjitoarelor” un băr­bat îmbrăcat în haine de piele negre și cu accesorii ce îi completau ati­tudinea de rocker a început să se dez­lăn­țuie, arun­cîndu-și picioarele în toa­te păr­țile.

„Dacă pleci, ușa nu o mai închide/ Sper să treci poate mîine pe aici/Te petrec și mă uit la tine/ Parcă pierd ceva din mine/ Zău, îmi e greu”, au fost versurile cîntate de Cargo și care au adunat întreg publicul răspîndit pe străzile din centrul orașului, în fața scenei. Telefoanele care filmau și foto­grafiau erau asemenea unor „licu­ri­ci”, completîndu-se cu vocile celor 15.000 de oameni veniți la concert și care cîntau în sincron „Dacă ploaia s-ar opri”.

de Anca POPOVICI