Cei care au desenat muzica în Trumpets

Băieții de la trupa Orkid au cîntat joi, 7 martie 2019, începînd cu ora zece seara, pe scena localului „The Trumpets”, într-un concert din turneul denumit după ultimul lor single, „Daily Extinction”. Fiind adepți ai unui stil aproape necunoscut pe piața muzicală, auto-intitulat Post-Traumatic Blues, l-au avut alături de ei și pe ilustratorul Pisica Pătrată (Alexandru Ciubotariu), care a interpretat prin desen melodiile trupei.

„Bă, eu văd muzica!”, șoptește un tip blond cu o halbă pe jumătate goală în față către tovarășul său care îl privește aproape cu milă. Acesta, luînd încă o gură din paharul din fața sa, îi răspunde filosofic: „bă, da’ nu ții deloc la băutură”. Totuși, creatura cu piele albastră și ochi negri înfundați în orbite de pe ecranul din fața lor pare gata să părăsească pînza și să-și asmută rîndurile de dinți întunecați asupra spectatorilor. Cu fiecare măsură cîntată, creatura căpăta o altă culoare a pielii, schimbînd la refren albastrul de la prima strofă cu un violet închis. La cea de-a doua strofă, dinții mari, butucănoși, devin mai mici și mai ascuțiți, odată cu solo-ul basistului cu glugă din dreapta scenei, George Frățică. Fideli stilului Post-Traumatic Blues, membrii trupei, cei trei „orci”, așa cum se dezmiardă singuri, cîntă ca pentru ei, de parcă n-ar exista decît un singur instrument pe scenă. Vlad, solistul, recită versurile neluîndu-l în seamă pe George, a cărui glugă pare să cadă pe umeri la fiecare acord din inter-urile numeroase pe care le are de executat. Radu, percuționistul, ar părea cel mai detașat din sală, dacă n-ar fi basul constant simțit în gît încă de la intrare.

La ultimul acord al primei piese, creatura este pe jumătate albastră, pe jumătate mov și abia are timp să fie ștearsă de pe ecran, în scurta pauză dintre melodii, pentru că odată cu prima bătaie a tobei un nou monstru se naște. Prima dată apar ochii, rotunzi sau alungiți, ca de șarpe, urmați la scurt timp de orbitele lăptoase și largi. Însă, dacă la primele trei piese, desenele au doar doi ochi, începînd de la a patra melodie, se înmulțesc, ajungînd să fie dispuși și pe două rînduri. Pentru fiecare piesă Pisica Pătrată pare să găsească un nou monstru, singura legătură între monștri fiind paleta restrînsă de culori, aceasta variind de la albastru la verde și la alte culori reci și sumbre.

Singura explicație pentru monștrii ce iau naștere pe fiecare acord de chitară este dată de Vlad, solistul trupei, dar abia după a treia piesă: „El este Pisica Pătrată și e aici să deseneze muzica”, a spus artistul arătînd către bărbatul cu barbă scurtă, sură, din dreapta scenei, trecîndu-și apoi degetele peste coardele chitarei într-un acord rapid din următoarea piesă.

După vreo șase piese, un tip cu jachetă Guns N’ Roses iese afară unde, dintr-o boxă, o melodie orientală ritmată intră în disonanță cu muzica din pub, ce se aude înfundat pe terasă.  „Mă duc acasă să ascult pe youtube, că aici învăț să desenez muzica”, spune la telefon, rîzînd.