Concertul în care Iașul a fost îndemnat la tăcere

Casa de Cultură a Studenților din Iași a găzduit joi, 12 noiembrie, concertul artistului Ștefan Bănică Junior. Inițial, spectacolul, care face parte din turneul „Gură, taci!”, ar fi trebuit să aibă loc la Sala Sporturilor din Iași, însă locația a fost schimbată în lipsa condițiilor necesare prevăzute de Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU). Timp de două ore artistul a plantat în inimile spectatorilor voia bună și a marcat seara cu cîteva momente care au pus noduri în gît.

Ștefan Bănică Junior a mai pășit pe scena Casei de Cultură a Stu­den­ților, însă în ipostază de jurat sau de actor. De data asta, publicul îl cunoaște aici în calitate de solist, iar cînd reflectoarele se aprind brusc, arată spectatorilor o față pe care nu ai ocazia să o vezi. Artistul se dez­bracă de seriozitate și se trans­for­mă într-un petrecăreț, un magnet al bunei dispoziții.

Înainte de a interpreta urmă­toa­rea piesă, „Mi-e dor de ochii tăi”, cîntărețul își potrivește sacoul roșu și amintește că spectacolul ar fi trebuit să aibă loc în altă parte. „Ar fi multe de spus, dar mai bine, gură, taci!”, spune acesta, folosind denumirea turneului său. Tobele saltă, iar toboșarul Răzvan Lupu, poreclit Lopy, transmite publicului din energia sa printr-o reprezentație solo care pare făcută cu ușurința și plăcerea unui joc. Solistul îi ține i­so­nul cu mișcări de dans parcă rup­te din filmele de acțiune, iar după ce își trage sufletul, îi cheamă alături de el pe cei din grupul The Fifties, partea de backing vocals a formației.

„Nouă ne place foarte mult să cîntăm muzică gospel, ameri­ca­nă, care se aseamănă cu cea po­pu­la­ră prin ritm, doar că se dansează diferit”, explică artistul, timp în ca­re trompeta, alături de trombon și saxofon se-mpleticesc în acorduri săltărețe. Ștefan Bănică începe cu o mișcare lentă, ușoară, dar trece repede la pasul moldovenesc. „Ui­ta­ți-vă la cei trei”, spune acesta, ară­tînd către instrumentiști. „Au ei față de americani? Zi-i ceva american!”, glumește cîntărețul, iar sala răsună a cîntec popular și a bătăi din picioare, pînă cînd linia melo­di­că se schimbă, întorcîndu-se la stilul american, gospel.

Aduceri aminte

„Tot ceea ce sînt, tot ceea ce am, datorez părinților și sînt foarte mîndru”, mărturisește interpretul, a cărui emoție se perindă printre spectatori cînd amintește de tatăl său. Pe ecranele din lateralele sce­nei este proiectat videoclipul melodiei „Cum am ajuns să te iubesc” cîn­ta­tă de Ștefan Bănică Senior. Între cei doi, tată și fiu, începe un duet, o conversație, în care unul pune în­tre­bări, iar celălalt răspunde, uneori, fără să se mai sesizeze vreo di­fe­rență între vocile celor doi artiști: „Pentru că… /Te iubesc! /Cum? /E­norm!”. Mai apoi, invită publicul la o plimbare printre astre cu melodia „Alerg printre stele”, o piesă cu in­fluențe reggae care risipește atmosfera melancolică.

Dar nu e timp să se dezme­ti­cească că sala de spectacol rămîne în beznă. „Dansează baba, nu mai vrea hora în sat, dansează bughi ughi”, se au­de în boxe. Reflectoarele luminea­ză brusc, iar la semnalul solistului, întreaga sală sare ca arsă de pe scaune. Cîțiva oameni dau să se așeze, dar picioarele o iau la goană cînd toboșarul bate ritmul urmă­toa­rei melodii, „Gură, taci!”, noul single al artistului.

Copiii au acoperit margina sce­nei și se ridică pe vîrfuri să vadă. Artistul își trage suflarea și rîde, spunînd că cei mici stau ca la bar, la tejghea. „Patru generații la un loc. Ce poate fi mai onorant pentru mine decît să vă am pe toți la un loc?!”, spune acesta, ștergîndu-și fruntea cu un prosop. Sunetele pianului se răsfrîng în sală și se-agață de sufletele celor care s-au îndră­gos­tit vizionînd același film. Bu­nici, părinți, copii care au trăit emoția iubirii în fața unor creații care au intrat în istoria cinematografiei ro­mâ­nești, și, mai ales, în sufletele lor. „Timp încotro mergi? /Spre ce meleaguri noi, grăbit alergi? /Cum poți într-o zi/Să schimbi în oameni mari niște copii?”, cîntă cu toții, ca un imn al amintirilor. Ștefan Bănică Jr. își pune chitara după gît și pre­gă­tește piesa „Stop” pe care o inter­pre­tează în memoria celor care au murit în clubul Colectiv din Bu­cu­rești, dar și pentru cei care încă luptă pentru viață.

Pe scenă au rămas doar instrumentele care dorm duse în lipsa celor care pun viață în ele. Publicul nu se oprește din aplauze și nu se urnește din loc. Simte el că nu e gata, așa că strigă „Ve-ta” din toți rărunchii. Formația revine și se trezesc ispitele dansului. Ștefan Bă­nică se-ntoarce, iar cînd spectatorii îl văd îmbrăcat cu un tricou negru pe spatele căruia scrie „Iași”, acla­mă și mai tare. În timpul piesei „Epi­log” se strînge toată formația în fața scenei, ca o familie, iar melodia e cîntată simplu, doar cu o chitară, și cu dăruirea atîtor voci.

Este imaginea unui final cald, care te lasă împăcat și fericit că ai luat parte la el, însă membrii trupei se risipesc îndată și-și ocupă locu­ri­le știute pentru interpretarea ultimului cîntec, „I can’t help falling in love with you”, interpretat de Ștefan Bănică Jr. în semn de respect față de regele rock’n’roll-ului, Elvis Presley. În semn de respect pentru voi și pentru el, mereu cînt piesa asta cînd mă aflu pe scenă”, ada­u­gă artistul.