Cu Hitler la o bere

Urmînd serile de folk și alternativ-acustic din barul 1431, de­­numite „A­proape Unplugged”, Gilly Bar­bu, Lucian Fătu și Vlad Ne­delcu și-au deschis taraba muzi­ca­lă și în Vo­­yage Pub, vinerea. Cu o chi­tară a­­custică, una electrică și un set de bon­go, cei trei băieți cîntă de la piese din folkul românesc pînă la a­daptări du­­pă Nirvana sau Black La­bel So­cie­ty.

Alex nu mai are răbdare să-i o­co­leas­că pe toți pentru a ajunge în mij­lo­­cul barului, așa că sare direct me­se­­le, dar cu grijă, fără să verse vreun pa­­har cu bere. Pînă să-și dea sea­ma, a­­junge în mijlocul celor trei bă­ieți ca­­re cîntă cu mîinile în buzunar. Sti­cle­­le ies din fri­gi­der mai ceva ca pe ban­­­dă rulantă, ast­fel că, pînă să se ter­­mine seara aproape toți din local, sînt, vor­ba me­lodiei, „puțin luați”.

Cum băieții cîntă în continuare, în fața solistului mai apare cîte un shot de tequila sau un pahar de coniac, luat de vreunul din clienți în semn de tribut. Astfel, pînă la sfîr­și­tul cîn­tă­­­rii se strîng pe scăunelul mic din fa­­­ța sa, pe care la început avea doar par­­­titurile, sticle de bere, pa­ha­re și pă­­hărele goale.

Acum se și con­­­sumă mai mult, că berea curge par­­­că mai bine pe acorduri ro­mâ­nești.

Puțin după ora 11, Marius își de­se­­nează o mustață verticală și își a­ran­­jează părul cu cărare pe-o parte, i­mi­tîndu-l pe Adolf Hitler. Mai de­par­­­te, cine nu-i cuminte și vrea să i se desfacă berea, primește doar răs­pun­sul scurt: „Nein, nein, nein!”, ur­mat de rî­setele celor din jur. În local nu mai e nici o masă liberă, însă toți sînt prea veseli ca să mai conteze as­ta, ascultînd concertul sau discu­tînd în picioare, în fața barului și-al Füh­re­­rului.

„Cam rămînem fără corzi”, spu­ne Gilly la un anumit punct, cînd u­na din strunele chitării sale se rupe. Dar concertul continuă, fiind partea cea mai apreciată, cînd se și cîntă „Mi­ca țiganiadă”, „În umbra marelui urs” sau „Femei, femei”. Acum se și con­­­sumă mai mult, că berea curge par­­­că mai bine pe acorduri ro­mâ­nești. Și cum o seară nu-i de cîntare, fie că-i concert într-un bar sau doar cî­­teva piese la Ba­lena, din public se ce­­re și „Rî­pa”.

După ce-i gata melodia, barul ră­mî­ne plin cu petrecăreți care în con­ti­­nuare sînt serviți de Hitlerul de la bar. Numai un tînăr rămîne întins pe do­­uă scaune, probabil visînd la vreo fa­t­ă verde.