Cum s-a împărțit norocul

Miercuri, 13 ianuarie, începînd cu ora 19.00, la Gale­riile Phoenix, ieșenii au așteptat concertul sus­ți­nut de Ducu Ber­tzi, acompaniat la chitară de Constantin Ne­culae. Sala a fost plină încă de la primele acorduri de oa­meni care și-au ocupat cuminți locurile pe sca­u­ne.Timp de două ore am fost în lumea viselor pe care le-a adus Du­cu Bertzi la Iași, în primul concert din acest an. După ce-am tot împărțit norocul și-apoi am petrecut ma­rile iubiri, am revenit pe strada fericirii, unde am și rămas.

Deși afară e noapte și vîntul poartă hîrtiile arunca­te pe jos de colo-colo, noi, cei din sală ne teleportăm spre o iarnă geroasă, cu viscol și nămeți cît casa, în brațele bu­nicilor cu cîte un gutui în mînă și cu cealaltă mîn­gî­in­du-ne fruntea. „În ziua cînd va fi să vii/ Iubire veche ne­s­chimbată”, am început să murmurăm apoi, și-am con­tinuat așa pînă la pauză.

Ne-am ocupat din nou locurile în sală și-am așteptat primele acorduri ale chitării. Doi tineri din dreapta mea deja încep să fredoneze și-apoi și cei din fața mea cîntă de-a binelea împreună cu Ducu Bertzi versurile „Sin­gu­rătății”. Primul rînd din dreapta scenei se sin­cro­ni­zea­ză ținîndu-se de mîini și clătinînd din cap, aprobînd a­proa­pe fiecare vers al cîntecului „Suflet fără chei”.

Ne-ndreptăm spre vise

Aplauzele însoțesc ritmul chitării și versurile me­lo­di­ei „Dacă tu vei pleca”, iar cînd ajungem la „singura piesă dedicată bărbaților”, conform afirmației interpretului, nu ne rămîne decît să ascultăm cuminți versurile poetului Adrian Păunescu, interpretate de Constantin Neculae la chitară și Ducu Bertzi, chitară-voce, „Iertările”. Ducu Bertzi îl invită pe scenă pe Adrian Beznă, căruia îi înmînează chitara pentru a ne aduna „Cu lupii laolaltă” în România cealaltă. „România cea bu­nă”, după cum afirmă Adrian Beznă.

Ducu Bertzi sesisează talentul unei tinere din public, apoi îi încurajează și pe ceilalți să cînte împreună cu el și astfel, pentru cîteva secunde, se aud versurile pe fie­care rînd al sălii. Luminile și razele laserelor, sunetul chitării și imaginea din gîndul fiecăruia ne te­le­por­tea­ză din sala de concert în alt spațiu și în alt timp.
După cî­te­va pauze făcute de chitariști pentru a-și dezmorți de­ge­tele, urmează să lanseze anunțul că „Sfîrșitul nu-i aici”.