Din pălăria cu iepuri ies Dumnezei

Eram în clasa a patra cînd am fost la ultimul spectacol de iluzionism și țin minte că m-am gîndit o săptămînă la cum scamatorul a ținut-o pe Lavinia în aer ca pe un balon cu heliu. La fel de amuzant a fost și show-ul de miercuri seara din Hunter’s Pub, oferit de Alin Blaine. Deși spectacolul nu a fost lipsit de imagina­ție, spre final, cînd iluzionistul și-a băgat coada între cele sfinte, magia a dispărut, iar reprezentația s-a transformat într-o oră de evanghelizare.

Nu era cutremur, însă paharul din tru­sa scamatorului se rostogolea pe ma­să dirijat de mișcările ample ale mîi­ni­lor lui Alin, care parcă împingea va­lurile mării spre o coastă cu naufragi­a­ți. Așa eram noi, spectatorii, care la fie­care ghidușie propusă de magici­an, fluturam mîinile în aer, ca și cum am fi cerut ajutor, dorind ca iluzionistul să experimenteze noul truc pe cineva din sală, tocmai ca magia să ne cuprindă toa­te simțurile. Prima care a intrat în lu­mea lui Blaine a fost Andreea. O fat­ă înăltuță, emoționată, poate „puțin fri­coa­să”, după cum observa scamato­rul, mai speriind-o și el, așa de rîsul lu­mii. „Iubi mă lași, chiar mă lași? Nu te gîn­dești că ăsta mă taie?” îngîna el, în­dul­cindu-și vo­cea și fixîndu-l pe prie­te­nul fetei care-și aștepta sfîrșitul lîngă ma­sa cu instrumente expuse. Erau așe­zate toate în linie, ca în sala de ope­ra­ție. Numai că în loc de bisturiu și foar­fece, Alin vindeca boala de senza­țio­nal a pacienților săi cu pahare, nisip, neo­ane și Red Bull. Le administra fiecăruia du­pă dorința sa. De exemplu, Andreea a vrut să vadă în club un șapte de romb, pe care, de nicăieri, iluzionistul i l-a pro­iectat chiar pe sticla paharului ma­gic din fața noastră.

Daniel și paiul zburător

Mai tîrziu însă, Alin nu i-a în­de­pli­nit și dorința lui Daniel, dar s-a gîn­dit să-l transforme pe acesta în os­pă­ta­rul lui personal, din cauză că nu și-a gă­sit unul pe măsură pînă în seara ace­ea. Nu am înțeles de ce dusul tăvii ar fi fost meseria potrivită pentru băiat, dar poate că, dacă mai meditam un pic la ex­perimentul pe care cei doi l-au rea­li­zat cu succes, aș fi înțeles de unde a­ceastă idee trăsnită a magicianului din Brașov. Strălucitor cum era, Alin Blaine i-a arătat lui Daniel că poate să-l ajute să-și bea energizantul cu mă­su­ră. Adică, să-l soarbă cu paiul, care a a­te­ri­zat în băutura sa, după ce iluzionis­tul l-a urnit cu puterea minții de pe ma­să și l-a azvîrlit în paharul umplut cu Red Bull.

După ce am aplaudat al doilea nu­măr de magie din „Hunter’s Pub”, au urcat din public pe scenă Cosmin și Răzvan. Au făcut cunoștință cu Alin și apoi și-au unit forțele de concentra­re pentru a ilumina clubul lăsat special în întuneric pentru trucul următor. A­tun­ci, din trusa magicianului au fost scoa­se două neoane, nefolosite, pe ca­re băieții le-au pipăit să vadă dacă nu cum­va au instalată vreo „șmecherie” în interior. Îndată ce a primit avizul de „cu­rat”, iluzionistul le-a sprijinit de gî­turile celor doi și, pe urmă, cu ajuto­rul unei mișcări simple din mîini le-a aprins. Fîlfîiau de parcă erau niște lăm­pi stradale din care fuge curentul electric, numai că, în trucul de mai sus, neoa­ne­le se stingeau imediat ce mîna lui Alin se îndepărta.

Hristos și iluzionistul pocăit

Numerele spectaculoase ale ma­gi­cianului i-au atras mai ales pe cei mi­ci. Miruna și Loredana au zbu­ghit-o în față, lîngă maestru, după ce au văzut cum plutește în aer masa pe ca­re era împrăștiată magia. „Vreți să vă fac de 20 de ani?” le-a întrebat Alin, în glumă. Auzindu-l, fetele s-au speriat și au fugit înapoi în sală, lîngă pă­rinții lor.

Spre final, iluzionistul a măr­tu­ri­sit că întreaga sa reprezentație nu a fost „decît un truc, pentru că nu există bio­energie”. Scamatoriile le-a învățat de pe DVD-uri și de pe Internet, ur­mă­rind de zeci de ori schemele făcute de David Blaine, idolul său, după care și-a luat și numele de scenă cînd a re­ve­nit în țară de la școala de magie pe care americanul a înființat-o în SUA. În­să, de la un timp, Alin a părăsit breas­la pentru Hristos.

L-a descoperit și atunci s-a po­că­it, renunțînd la spectacolele de magie fă­ră părere de rău. Seara din Hun­ter’s Pub a fost o excepție pentru că pa­tronii localului îi plătiseră din iarnă acon­tul, cînd magicianul încă făcea show-uri pe la televiziunile româ­neș­ti. Acum însă nu vrea să mai trăiască în pă­cat pentru că „distracția se duce, ca­sa arde, mașina intră într-un pod și nu­mai Hristos rămîne. Închinați-vă Lui pentru că atunci cînd o să ajun­ge­ți la El, o să vă întrebe, «ai trăit sau nu ai trăit pentru mine»?”