Facem dragoste și înșelăm Baza

Dacă n-ai ajuns în Underground PUB miercuri seară și-ai pierdut lansarea celei mai mari iubiri despre care s-a tot vorbit prin oraș în ultimele săptămîni, mai ai o șansă – citește recenzii ale albumului, ia-l acasă, dă play fiecărei melodii și caută-i pe rînd pe Cosmin Vaman (să-ți spună glume după fiecare piesă), pe Alexandra Andrei (să-ți cînte duios fiecare refren), pe băieții care au transformat scena din bar într-una adevărată, de concerte (să te teleporteze la un festival adevărat de muzică) și pe Adi Beznă, invitatul surpriză (să te facă să lăcrimezi, puțin, în colțul ochiului). N-ai să știi chiar cu adevărat ce înseamnă „Facem dragoste”, dar ai să te apropii de-o călătorie în timp care-o să te facă un om (măcar puțin) mai fericit.

„Să aplaude cine a cumpărat no­ul nostru album.” Din sală se aud bătăi din palme și rîsete. „Aaa, deci cele cinci albume vîndute sînt aici, pre­zente”, spune Cosmin Vaman în pauza dintre melodii. Oamenii în­cep să rîdă, cum o fac de cîteva mi­nu­te în șir, de cînd concertul Trupei SPAM a început, miercuri seară, în Undergroud PUB. Dacă obișnuiești să mergi la cîntările lor, în mod nor­mal, de data asta o să te simți puțin stin­gher, aproape musafir, dat fiind faptul c-au îndrăznit să-și schimbe lo­cul de baștină în care deja erai de-al casei, Baza, și s-au mutat în barul ăs­ta cu scenă, lumini puternice, oame­ni care-i filmează și tot kitul de supraviețuire necesar unei lansări de album. Dar asta în pri­me­le cîteva mi­nute.

Cînd o vezi pe Alexandra Andrei urcînd pe scenă și dansînd co­pi­lă­reș­te sau îl auzi pe Cosmin Vaman vorbind, deja începi să simți că luc­ru­rile revin la normal și inima își găsește locul potrivit, pregătită să „Fa­­cem dragoste”, cum fusese anun­țat chiar înainte cu cîteva zile, prin tîrg și pe Facebook. Unul dintre chi­ta­riș­ti pare să fi venit pregătit. Poartă ceva ase­mă­nător unei ținute de ga­lă – o pere­che de pantaloni roșu a­prins și o pălărie de cowboy maro, ale cărei bo­ruri largi nu prea te lasă să-i vezi toată fața, dacă ești la mai bine de pa­tru pași de scenă. Deși știi deja răs­pun­sul la eterna între­ba­­­re „de ce n-apar folkiștii la televizor?”, te uiți cu drag către scenă și cînți, odată cu toți oamenii din ju­rul tău, fiecare motiv care se-aude venind dinspre microfon. „Nu le pla­ce bîrfa, nu se dau la fe­mei”, cîntă Cosmin Vaman și, odată cu Ale­xan­dra, toate fetele din sală fredonează zîmbind ironic: „Ba se dau, da-s folkiști, cin’ să se uite la ei?”. Ade­vă­ratul motiv urmează imediat, aș­teptat de toate vocile care, odată rostit, prind curaj și continuă la uni­son: „Cîntă-n limba română, vai de mama lor/ De-aia cred că nu apar folkiștii la televizor”.

Mi-aș umple tăcerile cu ea, dar e gălăgie

Te bucuri că n-apar la televizor și că ajung, măcar, să cînte prin baruri. În aer, printre luminițele ver­zi și roșii care ți se mai opresc pe fa­ță din cînd în cînd, pare că și-a fă­cut loc o bucurie prin care corpu­ri­le celor prezenți doar plutesc și se tran­sformă, cu fiecare minut care se scurge, numai în voci.

Cînd Cosmin Vaman se-oprește din cîntat și începe să povestească cum trupa Taxi mereu i-a inspirat, n-ai de ce să te miri. Cînd continuă însă și spune că „și de data asta a trebuit să furăm ceva de la ei”, mai că-ncepi să faci pariuri în minte legate de melodia pe care-o vor cîn­ta însă n-ai timp, că adaugă imediat „așa că… le-am furat cl­ă­pa­rul!”. Mugurel Coman urcă pe scenă, oamenii din sală aplaudă și toate fe­țe­le zîmbesc între­bă­tor. Clăparul își găsește locul po­tri­vit și goana prin playlistul de „Făcut dragoste” con­ti­nuă. Concertul devine serios atunci cînd piesa „Lu­minează noaptea în Iași” începe, publicul nu cîntă destul de răsunător. „Nu că vreau să zic ceva sau să atac pe ci­ne­va, dar dacă Clujul ar fi avut cînte­cul ăsta despre el, știți cum ar fi cîntat oamenii?”, spune Cosmin Va­man și la refrenul următor vocile nu mai par să-ncapă între pereții barului.

După ce s-a luminat deja noap­tea în Iași, la cererile tuturor vocilor, să „Fa­cem dragoste din orice” ar pu­tea să-ți pară puțin nepotrivit. Nu și da­că îl asculți pe Cosmin care-ți spu­ne că la fiecare lansare de concert, un critic muzical vine și face o recenzie a albumului. Îl prezintă, publicul ap­laudă și, spre hohotele de rîs ale tuturor, chitaristul cu pălărie de cowboy face o plecăciune și spune – „Știu doar două lucruri despre album – prețul și faptul că-l găsiți de cum­pă­rat la intrarea în pub”. Rîzi, te uiți în jurul tău la toți prietenii trupei SPAM care-au venit să cînte în cor pentru o seară și, după cum spun versurile, faci și tu ce se poate cu iubirea asta – „eu am luat-o, am împachetat-o/ și-am știut ce să fac cu ea”. Adică iei și tu albumul, îl bagi în rucsac și-acasă îl dai pe repeat, pînă te teleportezi înapoi aici.