Fără distracție, prietenii știu de ce

Dacă de Ziua Bărbatului se bea organizat și cu be­re oficială, care să reglementeze că trebuie săr­bătorit, pe 8 martie ar trebui ca femeile să mear­gă la cumpărături în grup și să mănînce salată. Băr­ba­ții din Iași au socotit că nu ai nevoie de zile desemna­te în care să bei o bere cu prietenii, poți face asta fă­ră să fie o zi anume. Așa că, în For Fun, la petrece­rea organizată de Bergenbier pe 5 mai, mai aveau loc încă pe atît cîți au venit la eveniment. A fost o zi normală doar la biliard sau bowling, căci, fără rezervare, nu aveai șanse să joci.

După ploaia de vară, începută du­pă amiaza, cam pe la cît se anunța pe­tre­cerea dedicată bărbaților, răcoarea fă­cea agreabilă plimbarea pe străzile ca­re însoțesc Bahluiul. Dacă în For Fun se așteapta distracție pentru bur­la­ci, cuplurile mergeau liniștite, ți­nîn­du-se de mînă, parcă fără nici o le­g­ă­tu­ră cu ce se petrecea în barul pe lîn­gă care treceau. „Aaa, azi e Ziua Băr­ba­tu­lui”, se aude o exclamație leneșă a u­nei femei, și un „da” plictisit al prie­tenului ei, apoi, presupusul săr­bă­to­rit vorbește despre vreme, „de cînd îmi doresc o ploaie de vară”.

La toate cele trei jocuri este greu să participi, la bowling pistele sînt o­cu­pate toate, abia găsești o masă li­be­ră la biliard, iar la fotbal de masă se des­fășoară primul concurs al petrece­rii. Se întocmesc tabele cu echipe de cî­te doi participanți și în colțul un­de se află masa de joc se face gă­lă­gi­e și combinată cu muzica tare, atrage a­ten­ția și celor cîteva femei din sală.

Casa misoginismului

Încep primele jocuri, mai li­niș­ti­te. Prima echipă care înscrie zece go­lu­ri se califică mai departe, iar, cu pu­țină bere, îndemînarea jucătorilor su­feră. O dată cu semifinalele, tensiu­nea creș­te. De pe margine sărbătoriții co­men­tează de parcă ar fi fost rude cu Gigi Becali, „scoate portarul, nu vezi cîte goluri ia”, ori, „dă-i Titi, dă-i” re­fe­­rindu-se la bila care se oprea fără ca nici unul dintre pionii roșii și al­ba­ș­tri să o lovească. Un oarecare Ionel din semifinală se dezbracă de tricou și-un co­mentariu eliberat furtunos către cei din echipa Bergenbier stîrnește rî­sul, „n-are voie fără tricou pe teren, dă-i gal­ben”. Grupul gălăgios nu s-a califi­cat și finala devine mai puțin zgomo­toasă. Sînt premiați Alex și Ci­pri­an, care au cîștigat cu 10-8 în fața lui Ștefan și Alin, după un meci „ca în­tre prieteni”.

Petrecerea abia începe și, în timp ce prezentatorul citește cîteva „legi” din Cartea Galbenă, un fel de Biblie pen­tru „Organizația Bărbaților din Ro­mâ­nia”, susținută și promovată de Ber­genbier, animatoarele oferă cîte o be­re gratis pentru toți bărbații și merg la fie­care masă cu cîte două, trei sticle în mînă, chinuite de tocurile înalte. De­ altfel, de la bar puteai cumpăra doar sor­timentul acesta de bere. Micul ca­dou nu le face invidioase pe femei, cît le irită una dintre regulile organiza­ți­ei, „salata nu poate fi considerată o masă”.

Moartea pe scenă

Pauzele dintre concursuri sînt în­de­ajuns de lungi cît să urmărești o par­tidă de bowling. Trebuie să ai noroc să scapi bila, să lovească marginile pistei și să doboare toate popicele, cum i s-a întîmplat unei domnișoare. A­poi, să ai ghinion la biliard și să bagi bila a­lbă de opt ori într-o partidă; nu-i mai ur­măresc pe „malaka”, cum își zic cei doi jucători, probabil întorși recent din Grecia, căci începe concursul de du­ble cu mingea și mă îndrept spre scenă. Cei cinci participanți sînt, de fapt, șase, pen­tru că prezentatorul n-a observat că, du­pă ce i-a numărat, s-a strecurat în­că u­nul, însă doar ca să-l încurajeze gă­lă­­gios pe prietenul lui. Cele mai mul­te le face Iulian, care ajunge la opt du­ble și se duelează cu Vali, care face șapte; în fi­nală, cel din­tîi reușește de această da­tă 21 și ră­mîne primul.

Abia se termină premi­erea cîș­ti­gă­torului că în sală apar Cătălin Mo­ro­șanu și Petru Movilă și sînt invita­ți pe scenă. Abținîndu-se cît se poate de la discursul politic, cei doi se com­plimentează reciproc pentru re­zul­tatele pe care le au în cele două do­menii diferite, însă unite după ce „Moa­rtea din Carpați” a anunțat că vrea să devină consilier local în Iași. Pî­nă să-și afle destinul politic, Mo­ro­șa­nu a pri­mit un loc în Organizația Băr­ba­ților.

Politicienii nu stau mult pe scenă, pentru că mai sînt două concursuri, cel de skandenberg și cel de băut be­re. Este nevoie de opt bărbați „vînjoși”, dar se găsesc cu ușurință și becisnici care să par­ticipe. Cristi ajunge în semifina­lă, fiind învins de Marius, care în­de­pli­neș­te criteriul competiției. Acesta din ur­mă cîștigă, după ce se repetă finala, „pen­tru că a îndoit mîna”, cum au s­pus prietenii lui Alin. Urmează încă o pa­u­ză și la bar berea se face tot mai cal­dă, fără să aibă timp să se răcească, iar atunci cînd nu se întîmplă nimic pînă și felul în care funcționează spălătorul de pahare devine fascinant.

Din motive neștiute, concursul de be­re fără alcool se termină repede și pe­trecerea la fel, pînă să înceapă concertul Ra­dio Killer. Poate o să-l văd altă dată, cînd îi va chema Moroșanu să concerteze în scop electoral.

Georgel COSTIȚĂ