Întoarcerea La Bază
Șoc-șoc-groază! 5 aprilie 2011 Niciun comentariu la Întoarcerea La Bază 1Noi am fugit de-acasă acum cîțiva ani. Ne-am mutat aici, la facultate. La început era nou, frumos și interesant, ca după nici cîteva luni, să piară cheful. Să vrem să fugim și de-aici, măcar o dată sau de două ori pe săptămînă și să uităm de pagini, teme, cursuri și alte obligații cotidiene.
Atunci ne întoarcem spre origini și fugim La Bază. Niciodată nu ne-am făcut planuri în legătură cu locul ăla, cum probabil nici unul dintre cei aproape o sută de oameni care se adună acolo în fiecare zi de week-end nu-și face.
Un pic prea multă lume, un pic cam fum, dar nu ne supărăm prea tare.
Se întîmplă, de obicei vineri seară, cînd credem că am scăpat și se apropie week-end-ul, dar apoi ne dăm seama că mormanul de muncă abia se adună, că n-avem încotro și că trebuie să facem ceva ca să nu ne ieșim din minți. Atunci cautăm un tricou curat, sunăm cîțiva prieteni, la fel de buimaci, și mergem în Bază, pentru că Baza ne va primi așa cum sîntem, fără tocuri și parfum. Ne va întîmpina mereu cu pereții ei verzi cu desene de tot felul și cu foarte puține mese și scaune.
Un pic prea multă lume, un pic cam fum, dar nu ne supărăm prea tare. Noi venim acolo pentru muzică, pentru faptul că ne frecăm de alți oameni și îi călcăm pe picioare și nimeni nu ne zice nimic, că dansăm așa cum ne place, aruncînd mîinile și picioarele haotic în toate părțile și nimeni nu se va uita chiorîș la noi. Iar cînd petrecerea se încinge, cam pe după miezul nopții, nu se mai aude muzica și nu se mai deslușesc foarte bine chipurile și degeaba încearcă cîțiva spanioli veniți cu Erasmus să urle în urechile fetelor care nu se opresc din zbînțuit: „te gusta in here?”
Numai Oreli, chelnerița creață, face slalom prin încăpere, cu cîte trei sticle de bere în fiecare mînă, iar Ana, roșcata care se vede de la brîu în sus de după bar, toarnă în pahare, mereu calmă, impasibilă la rugăciunile celor însetați. Și vacarmul ține mereu pînă dimineață, pe la ora cinci-șase, iar cei care au petrecut în Bază pleacă mereu cu tramvaiul sau autobuzul.
Va rămîne unul, vrăjit de mașina de scris lipită de perete, întrebîndu-se în gînd ce satană o mai fi și aia.
Anastasia CONDRUC
Adaugă un comentariu