Întoarcerea La Bază

Șoc-șoc-groază! Niciun comentariu la Întoarcerea La Bază 1

Noi am fugit de-acasă acum cîțiva ani. Ne-am mutat aici, la fa­cultate. La început era nou, frumos și interesant, ca după nici cî­te­va luni, să piară cheful. Să vrem să fugim și de-aici, măcar o dată sau de două ori pe săptămînă și să uităm de pagini, teme, cursuri și alte obligații cotidiene.

Atunci ne întoarcem spre ori­gini și fugim La Bază. Niciodată nu ne-am făcut planuri în le­gă­tu­ră cu locul ăla, cum probabil nici unul dintre cei aproape o sută de oa­meni care se adună acolo în fie­care zi de week-end nu-și face.

Un pic prea multă lume, un pic cam fum, dar nu ne supărăm prea tare.

Se întîmplă, de obicei vineri sea­ră, cînd credem că am scăpat și se apropie week-end-ul, dar a­poi ne dăm seama că mormanul de muncă abia se adună, că n-avem încotro și că trebuie să facem ceva ca să nu ne ieșim din minți. Atunci cautăm un tricou curat, su­năm cîțiva prieteni, la fel de bui­maci, și mergem în Ba­ză, pen­tru că Baza ne va primi așa cum sîntem, fără tocuri și parfum. Ne va întîmpina mereu cu pe­­reții ei verzi cu desene de tot fe­lul și cu foarte pu­ți­ne mese și sca­une.

Un pic prea multă lume, un pic cam fum, dar nu ne supărăm prea tare. Noi venim acolo pentru muzică, pentru faptul că ne fre­căm de alți oameni și îi călcăm pe picioare și nimeni nu ne zice ni­mic, că dansăm așa cum ne pla­ce, aruncînd mîinile și picioarele hao­tic în toate părțile și nimeni nu se va uita chiorîș la noi. Iar cînd petrecerea se încinge, cam pe după miezul nopții, nu se mai au­de mu­zi­ca și nu se mai des­lu­șesc foarte bine chipurile și degea­ba încearcă cîțiva spanioli veniți cu Erasmus să urle în urechile fe­te­lor care nu se opresc din zbînțuit: „te gusta in here?”

Numai Oreli, chelnerița crea­ță, face slalom prin încăpere, cu cî­te trei sticle de bere în fiecare mî­nă, iar Ana, roșcata care se ve­de de la brîu în sus de după bar, toar­nă în pahare, mereu calmă, im­pasibilă la rugăciunile celor în­setați. Și vacarmul ține mereu pî­nă dimineață, pe la ora cinci-șa­se, iar cei care au petrecut în Ba­ză pleacă mereu cu tramvaiul sau au­to­bu­zul.

Va rămîne unul, vrăjit de ma­și­na de scris lipită de pe­re­te,­ ­în­tre­bîn­du-se în gînd ce satană o mai fi și aia.

Anastasia CONDRUC

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top