La horă cu lumina stinsă

Odată cu Mica Unire, sărbătorită joia trecută, Primăria Iașului a organizat un concert pe esplanada Palatului Culturii, în care a încercat să se dea bine pe lîngă toate sufletele. Pe cele tinere, dar și pe cele de rocker mai cu tradiție, pentru ca la final să-i facă să dea mîna într-o horă al cărei start a fost dat de către Zdob și Zdub. Încălzirea pentru cei care au venit fără bere de acasă a fost făcută de către Ruby și Iris, care au încercat împreună cu cei veniți, să alunge gerul înapoi la Polul Nord.

Parcă te-ai plimba prin Disney­land în drumul de pe Ștefan spre Pa­lat, cu toate luminițele aprinse deasu­pra capetelor noastre. La capătul lor se aud niște instrumente muzicale care stă­­­pînesc notele, și din care se distinge o melodie de muzică populară. Din pă­cate nu durează destul cît să se forme­ze o horă, căci pe scenă apare cineva pe nume Alexo, care ne transmite că „te-­aș lua la mine acasă”. Însă nu știu dacă ar avea loc pentru toți, deoarece esplanada seamănă tot mai mult cu un loc de pe­lerinaj. Oameni de toate vîrstele se a­dună și așteaptă entuziasmați precum niște melci în ploaie să se întîmple ceva. Prin­tre ei este și un tătic cu o fe­tiță du­pă gît, pe care o prinde de mîini și se a­pucă să țopăie dintr-o parte în alta ca un irlandez fericit.

După ce Alexo ne demonstrează că mai știe încă o piesă, apar în prim plan doi băieți cu niște mișcări ciudate de dans, dînd din șolduri asemenea unor șeherezade indiene, iar moderatorul eve­nimentului ne anunță că „e timpul să stin­gem lumina”. Cît mă uit în urmă pe „Ștefan” să văd dacă încă mai e luminat, celor doi dansatori li se alătură Ru­by, care vrea să audă gălăgie. Însă singurii care-i răspund invitației sînt niște tineri care închină deja primele doze goale de bere în zăpada înghețată. Cu aceeași încîntare în voce, artista mai lan­sează o provocare, și, vrînd să se „în­călzească puțin”, trece la Gangnam Style, în timp ce trei jandarmi refugiați într-o dubă se amuză încercînd să reproducă mișcările de pe scenă.

Și dacă tot ne-am mai pus sîngele în mișcare, artista exclamă cu puterea unui star rock „faceți gălăgie!, unde-s palmele? Hai toată lumea palmele sus!”, însă palmele tuturor stau cuminți la căldură în buzunare, iar printre singurii care se îndură să-i facă pe plac sînt doi bărbați mai rotofei, îmbrăcați cu geci roșii de la E.ON, care învîrt printre degete cîte o sticlă de tărie. U­nul dintre ei dă să pice jos ca un lemn, însă noroc că prietenul său îl prinde la timp. „Gicuță, ți-am zis că te iau la băutură. Acu stai așa, că asta care cîntă o zis că are o surpriză”. Deodată, la chemarea lui Ruby, pe scenă apare Fresh Kid care prin melodia sa ține să transmită și un mesaj pentru tineri: „n-ai școală e nasol!”.

Rockul alb și pufos
După ce se stinge de tot lumina, o parte dintre tineri încep să scoată mîinile în aer, în semn de respect pentru Iris, veniți pentru a doua oară în Iași în formula nouă, cu Toni Șeicărescu în lo­cul lui Cristi Minculescu. Chiar și așa, nimeni nu pare deranjat, fanii dînd din cap încă de pe la primele melodii mai domoale, în care trupa își gîdilă instrumentele. După ce se acomodează un pic, aceștia devin imediat mai serioși, trezindu-ne dintr-un „Somn bizar”, cu „O mie de întrebări”, și pierduți pe „Co­rabia cu pînze”, alături de care nu ne vom îndrepta către casă decît cu „Totul sau nimic”.

Puțin mai la stînga de mine, un tî­năr demonstrează că și cînilor le pla­ce muzica rock, ținînd în lesă un pui de husky, alb și pufos din cap pînă-n coa­dă, ca un urs polar. Acesta se mișcă prin jur ștrengărește, și latră la fiecare acord de chitară precum un critic dur. Nu-i e frică de colții gerului, și nici de petar­dele pe care la aruncă cîțiva țigani din apropiere, ca să „adauge efecte” și să mai uite de frig. Pentru că temperatura de afară a mai scăzut, trei bărbați au abandonat concertul și s-au ascuns într-un tramvai uitat pe șine. Nu li se disting fețele ci doar țigările pe care din cînd în cînd parcă le tîrîie pentru cîteva pufuri rapide, pentru a se îndesa în scaune.

Moldovenii la tricou

După ce rockerii interpre­tarează „Love of my life” aud și pri-mii ne­mulțumiți, care au venit probabil spe­cial doar pentru Zdob și Zdub. „Pe bune frate, la fiecare concert Iris ăștia strică tot. M-am săturat de ei”. Însă, spre bu­curia acestora, trupa de rock încheie cu o plecăciune în fața publicului, și fac loc formației moldovene care pornește hore stîngace odată cu „Cio­cîr­lia”. Cea mai mare dintre ele se forme­ază în mijloc, în care vreo două­zeci de pere­chi de picioare în­cea­rcă să se adap­teze de la melodia an­teri­oară la „Țiganii și OZN-ul”.

Încurajați și de către solistul care își aruncă geaca pe scenă, tot mai mulți se alătură horei din centru, ori for­mează altele. Într-o altă parte a mulțimii, doi asiatici, probabil tată și fiu, ambii îm­brăcați elegant, la costum, cravată și pantofi, privesc curios cum graiul și ritmul moldovenesc mișcă ca un păpușar iscusit ieșenii care pînă acum cîteva mi­nute se astupaseră singuri în geci, fulare sau căciuli. Și pentru un plus de motivație, liderul Zdob și Zdub parcă intră într-o frenezie și rămîne îmbrăcat la tricou, interpretînd „Moldovenii s-au născut”, care pentru seara asta au redenumit-o în „Românii s-au născut”. Nu știu cîți au înțeles mesajul, însă cu toții știu că nu au nevoie de o Unire pentru a-i numi pe cei de peste Prut frați.