Loredana a zburat deasupra publicului din Iași

Concertul Loredanei Groza a adus pe scena pe Casei de Cultură a Studenților (CCS) ritmuri din cele mai îndepărtate țări ale lumii. Vineri, 6 martie, de la ora 19:30 banjo-ul a fost combinat cu ritmurile pline de viață ale melodiilor lăutărești. Acest spectacol face parte din turneul „Reveria”. Cîntăreața a început din octombrie să concerteze pe rînd în 14 orașe din România, dar va cînta și în Chișinău pînă pe 15 martie. Atunci luptele de pe ringul de dans, dar și cele care au loc între vocea Loredanei și a invitațiilor săi se muta peste Prut.

În mijlocul scenei, printre luminile care par că au pus monopol pe scenă apare o tobă improvizată făcută dintr-o canistră veche, bo­ți­tă, care ajunge lîngă toboșar. Ritmul este accelerat, în sprijinul omului cu bețe au venit ceilalți instru­men­tiști care au făcut minitobe dintr-un capac, o oală și o găleată, sune­tele acestora fiind ușor de suportat de către spectatori. Lovesc așa de tare noile jucării, încît toboșarului i se rup bețele. Chiar și cu jumătate de băț, acesta a continuat să lo­vească puternic toba improvizată. Sala este atît de plină, că nu ar mai încăpea nicio furnică. Copiii sînt cei mai favorizați, au primit lo­cu­rile de VIP-uri, care le dau voie să-și sprijine bărbia de marginea scenei. Una dintre fete a văzut că o cameră este ațintită doar spre ea și dan­sea­ză de i se duce fustița mov în toate părțile.

„Să se ridice în picioare cei ge­loși”, zice Loredana în microfon în­cercînd să-și recapete suflul. Dar după cîteva secunde se răz­gîn­deș­te. „Cei care nu sînt geloși să se ridi­ce”. În sală doar cinci persoane au răs­puns la îndemnul cîntăreței. După melodia pentru cei care se lasă do­minați de neîncredere, urmează o pie­să pentru romanticii din sală. „Pentru ca femeile să-și ierte băr­ba­tul atunci cînd greșește acesta trebuie să-i aducă o floare”. Răs­pun­sul este suflat obsesiv de un bărbat din spa­tele sălii a cărei voce răsună clar în toate sala: „De o floare, o floare, cu o floare”, încercînd să găsească va­rianta care se potrivește exact. Un dansator se gudură pe lîngă Lo­re­dana. Are în gură o floare roșie, ca un adevărat Don Juan. Pe melodia cu ritmuri argentiniene și lăutărești sînt executați pași de samba, în timp ce pe ecranul din spate ru­lează un film cu Charlie Chaplin cuceritorul.
Formația „Agurida” și ritmu­rile ei balcanice au fost acoperite de întuneric, în timp ce o fată care fuse­se în backing-vocals pune în scenă un ritual de înfrumusețare. Vocea ei înaltă, umple sala cu trilu­ri, iar publicul nu ezită să o aplaude. Petrecerea s-a transformat într-o demonstrație prin care cele trei fe­mei își arată capacitățile vocale. Fusta lungă crăpată de zeci de ori a Loredanei a fost schimbată cu una scurtă neagră cu petale de flori din material roșu. Două femei stau pe marginea scenei și cîntă o doină. „Mi-am pus busuioc în păr”, strigă o a treia femeie care a intrat sub lumi­na reflectoarelor. „Unde?”, în­treabă celelalte. „În pat”, răspunde aceasta pe note muzicale. Publicul se amuză copios. Cei doi dansatori ai cîntăreței se luptă în pași de dans, iar cel care face mișcările ample de parcă vrea să fie pe toată scena în același timp s-a împiedicat de Lo­redana.

Piesa „Tzuki” o face pe o feme­ie să se ridice în picioare și să danseze spre oroarea celor din spatele ei. Solo-ul de banjo îi dă melodiei un aer country, iar pașii pe care îi fac în sincron toți dansatorii desenează un peisaj rupt parcă din altă lume. Kimono care combină albastrul cu auriul pe care a ales să-l poarte Lo­redana nu s-a potrivit cu me­lo­diile populare românești ca „Tran­dafir de la Moldova” și „Cîntă cucu-n Bucovina”. Dar oamenii nu au fost cri­tici de modă, ci s-au bucurat de atmosfera de petrecere. O fată care stă în aproprierea reflectorului este ridicată în brațele mamei ei și bate din palme. Pălmuțele par a fi u­ri­a­șe pe pereți și scenă.

Loredana este adusă în fața pu­blicului exact ca o regină în propria bicicletă pe trei roți. Pe cap nu are o coroană din aur, ci o pălărie din pînză. Pirueta pe care o face special pentru a-și lăsa publicul să-i admi­re ținuta, lasă să-i vadă toți spatele, pentru că fusta nu i-l acoperă, o parte de material fiind prinsă în corsetul rochiei. Dansatorii sînt sa­l­va­torii tuturor situațiilor penibile. Ei sînt și măscărici și ajutoare.

Lo­re­da­na este ridicată deasupra sce­nei, pri­vește de sus întreagă sală și oa­me­nii o aplaudă pentru asta. Pe sce­nă ninge cu hîrtiuțe mici și co­lo­rate, de la balcon curge o cascadă de bi­lete rupte în sute de bucăți. Cîntă­re­ței i s-au lipit unele de piept, iar în public femeile își scutură micile hîrtii din păr.