Marșul i-a adus pe studenți la picioarele Deliei

Vineri seară, la finalul Marșului Absolvenților, studenții s-au adunat pe stadionul „Emil Alexandrescu” din Iași pentru a-i asculta pe DJ Antoine, Delia Matache și pe Mihail Sandu. Chiar dacă seara a început anemic, iar tinerii abia își mișcau picioarele pe muzică, pe măsură ce dozele de bere se goleau, stadionul s-a transformat într-o discotecă în aer liber, iar tot ce mai lipsea, spre miezul nopții, era briza mării și sunetul valurilor pentru a te-nchipui în „Tineretului”, pregătiți de o baie în mare.

După ce Buzdugan face pre­zen­ța pe județe și află că sînt absol­venți și din Teleorman, mai recită cîte ce­va sau mai încearcă să facă cîte o glu­mă, își face apariția pe scenă și Mihail. „Care din ăștia patru e Mihail, fa­tă?”, își întreabă o studentă prie­te­na atunci cînd cîntărețul și instrumen­tiș­tii săi urcă pe scenă. Ajung la concluzia că-i cel cu ochelari și pălă­rie abia după ce vorbește în microfon. „Mă ucide ea”, se aude stri­gînd din public, dar solistul îi lămurește că piesa o să vină mult mai tîrziu. Între timp cîntă cîteva melodii len­te, cu mesaj romantic, iar cei cîțiva îndrăgostiți încep să se legene pe ritmurile leneșe.

Cei care nu au venit cu prietena sau prietenul nu par însă foarte încîntați de concert și, după fiecare piesă, strigă „mă ucideee eaaaa”. De plictiseală, cîțiva studenți încep chiar să facă avioane de hîrtie, care zboară din mijlocul studenților de la „Cuza” spre cei de la Politehnică și invers. Iar cînd, de după scenă, apare și o dronă, nimeni nu mai este atent la artist și toată lumea este cu privirea pe sus. Un grup de studente de la Facultatea de Hidro­teh­nică stau pe jos, în cerc, trec din mînă în mînă doze de bere și scan­dează numele facultății lor, privind absente la evenimentele de pe sce­nă.

Da mamă, sînt absolventă

Publicul devine brusc atent cînd din boxe se aude, în sfîrșit, „Mă uci­de ea”. Ba cîțiva studeți încep să se și bîțîie pe muzică, chiar dacă cei mai mulți stau cu mîinile încrucișa­te și așteaptă să se întîmple ceva interesant. După Mihail, urcă din nou Buzdugan pe scenă și ne ține de vorbă cît se pregătește Delia. Cînd, în sfîrșit, fosta blondă de la N&D își face apariția, Buzdugan întreabă fetele cum spun acum: „Da mamă, sînt…?”, iar studentele strigă în cor „beatăăă”. „Nu, sînteți absolvente, dar e posibil să aveți și voi drep­ta­te”, încheie prezentatorul în rîsete­le tuturor.

Delia urcă pe scenă împopo­țo­na­tă ca un păun, cu o coroană imen­să de pene pe cap. Salută publicul scurt și începe să cînte, fie cover-uri, fie melodii mai vechi de-ale ei. Ener­gia ne trece la toți prin picioare ca un curent electric; chiar și cei mai timizi bat cu vîrful bocancului în covorul de cauciuc ce acoperă gazo­nul.

Furt calificat

După primele melodii, timidă și cu un buchet de flori cît ea de mare, urcă pe scenă o fetiță de cîți­va anișori. Îi întinde cadoul artistei, care o ia în brațe pe copilă și o duce spre scări, cu promisiunea să stea cu ea mai mult după concert.

În pu­blic, deja spiritele s-au dez­ghețat și toată lumea dansează. Pî­nă și cei trecuți de prima tinerețe. Un cuplu, ambii trecuți de 40 de ani, el cu chelie și burtă, ea cu părul vopsit cu roșu aprins și ridicat spre cer în țepi ascuțiți, se miș­că mai ceva decît absolvenții. Toată lumea îi privește sau îi fil­mea­ză pe ascuns, dar lor nu le pasă și dau și mai energic din mîini.

„Tu erai tot și mi-ai luat tot cînd ai plecat/ Ăsta e furt, ăsta e furt cali­ficat”, cîntă Delia, iar studenții în­cep să-și ferească poșetele sau bu­zu­narele cînd pe lîngă ei trece un grup de fete cu copii în brațe vor­bind o română stîlcită. Se împing în oameni, îi calcă pe picioare, dar stri­gătele din jur nu-i ajung din urmă în timp ce dau din coate în drumul lor spre scenă.

Pentru cîteva minute uităm cu toții că sîntem absolvenți și ne întorcem în timp, în perioada în care eram la școală ori la liceu, atunci cînd Delia începe să fredoneze „Hai­de, vino înapoi/ Să fim iar amîn­doi/ Vino la mine/ Vreau să fiu iar cu tine”.

De la răscolit amintirile tinere­ții trecem la răvășit pletele atunci cînd artista ne amintește de „basul și cu toba mare”. Piesa celor de la Vița de vie duduie din boxe, iar artista e cînd în partea stîngă a scenei, cînd în dreapta, cînd fuge pînă la toboșar, cînd e lîngă public. În toa­tă agitația de pe scenă, urcă cîteva fetițe cu un carton mare pe care sînt colaje de poze cu Delia și mesaje pentru artistă. Se ajunge și la piesa mult așteptată, iar absolventele în­cep să strige cît pot de tare, „da mamă, sînt beată”.

E ultima melodie interpretată de cîntăreață, iar publicul parcă în­cear­că să scape de toată energia care i-a mai rămas, uitînd că imediat vine rîndul lui DJ Antoine să mixeze pînă tîrziu în noapte.