Prințul de pe boxe a ratat balul

Cine a preferat clubul Skye de 8 martie în locul unei cine romantice, a pierdut o noapte cu lumînări parfumate și lumină caldă. Sau o petrecere în pijamale cu colegele de cameră care s-ar fi lăsat cu muzică siropoasă și jocuri de cărți. Și nu a cîștigat decît promisiunea de pe afiș, unde niște bărbați cu pieptul dezgolit făgăduiau un număr de „Streptease masculin”. Și, firește, o durere de cap de la muzica house mixată „special pentru fete”.

Ora 22.00. Intru ca o Ce­nu­șă­rea­să sub acoperire într-un mic pa­lat din Ia­și și, de teamă să nu-mi pierd pan­to­ful, optez mai degrabă pentru o pe­­reche de ghete. La intrare paz­ni­cii îmi pipăie geanta, „să nu av­eți dro­guri sau arme”. Sincer, mă speria­sem pentru cîteva secunde că a­ve­au să-mi descopere Kalaș­niko­vul ascuns în poșetă, dar am scăpat. Ave­am să fac multe victime la pe­tre­cerea de 8 martie și majorita­te­a era­u fete; sau cel puțin așa credeam.

În lipsa personajelor masculi­ne, fetele se analizează reciproc din cap pînă în picioare și își acordă note. Tînăra îmbrăcată în costumul She­enei pierde punctaj în fața ce­lei care e coafată ca Amy Wine­hou­se, dar nici blonda împletită spic și cu spa­te de gladiator nu este scăpată din vedere. Ochii noștri analizează tot, sînt necruțători.

Caleașca nu s-a transformat în dovleac

Cu toate acestea, stăm și aș­tep­tăm. Mai bîrfim, mai arătăm cu de­ge­tul, facem o poză cu „bliț” și bu­ze de rățușcă, dar ne uităm la ceas din sfert în sfert de oră. Căci toate aș­tep­tăm prinții cu brațe puternice ca­re să ne facă să țipăm și din alte mo­tive decît acela în care ne ve­dem prietena pînă atunci tocilară îm­bră­cată în rochie scurtă.

Lîngă masa noastră, un bărbat. Sin­gurul din tot clubul, deocamdată, dacă nu punem la socoteală os­pătarii, barmanii și DJ-ii. Bu­tonea­ză telefonul și se uită curios în jur. Își ri­dică șapca pe creștetul capului și îm­parte bezele în stînga și în drea­p­ta, dar nu primește decît o privire fu­rio­asă din partea ospătarului care îl ri­dică de la masa pe care trona se­m­nul „Rezervat”.

Ora 00.00. Mi-e teamă că prin­țul nu mai vine și caleașca mi se va trans­forma într-un taxi rapid care să mă ducă acasă. Aș încerca sche­ma cu pantoful uitat pe trepte, dar risc do­ar să stîrnesc un șir de chicoteli de la fetele de lîngă.

„Și pentru toate domnișoarele ca­re au venit special pentru a-i ve­dea pe stripperi, următoarea melodie”, strigă DJ-ul și în sală răsună o mul­ți­me de țipete. Toate capetele se în­­torc spre scări însă acolo nu urcă de­cît cîteva perechi de tocuri. Un mi­xaj a celor de la Kings of Leon aruncă toate mîinile în aer, în timp ce „Sex on fire” agită spiritele. La e­ta­j, un băiat cu breton pînă aproape de ochi stă aplecat peste balustradă și fa­ce numere de magie. Mișcă e­ner­gic din mîini imitînd gesturile unui păpușar care mînuiește ma­rio­­netele de jos. Ochește cîte o „victi­mă” și îi mimează din brațe miș­că­ri­le. Cînd îi spun Irinei că băiatul are „stofă de magician”, îmi răspunde că așa dansează el, mai „ciudat”.

Tot prin cercul acela se învîrte și bărbatul cu șapcă pe creștet care în­tre timp a mai dat pe gît cîteva sti­cle de bere și acum „vorbește” agi­tat la telefon. De menționat că în jur nu te poți auzi nici dacă țipi cu o portavoce la urechile celui de lîn­gă tine, atît de tare bubuie boxele.

Ora 02.00. În club nu se mai poa­te nici măcar trage o țigară pen­tru că nu există oxigen care să a­jute la ardere. Iar pupitrul DJ-ului es­te tot gol, pentru că prinții nu mai vin. Cî­te­va fete agățate de ba­lus­tra­dă pri­ve­sc în gol cu bărbia sprijinită în mî­ini, spre locul în care „animato­rii” ar fi trebuit deja să danseze. „Fată, eu zic să plecăm de aici, nimic in­teresant nu se în­tîm­plă”, îi propune o domnișoară prie­te­nei sale care nu aș­teap­tă să fie ru­gată, își ia geanta și ie­se val-vîr­tej. Pe ringul de dans, bă­ieții fac schimb de locuri pe bo­xe și fetele își trec mîinile pe trico­uri­le acestora. „Ce ne mai trebuie stripperi, dacă băieții noștri fac toa­tă treaba?”, îndeamnă DJ-ul.

Balul începe să își piardă din via­ță și poțiunile noastre magi­ce deja nu își mai fac efectul, oricît de tare le-ar agita barmanul. A fost o idee bună totuși să-mi iau ghete, oricum nu avea cine să dea vorbă în regat că „fata căreia i se potrivește acest pantof, va fi soția mea.”

Cristina BABII