Spectacol rusesc scăldat în Lacul lebedelor
Șoc-șoc-groază! 29 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Spectacol rusesc scăldat în Lacul lebedelor 6Sfîrșit de noiembrie și „Serenadele toamnei” încă se aud impunătoare din restaurantul Hotelului „Traian”. Printre romanțe rusești și o picătură de vodcă tare, ciocnești un pahar cu Dostoievski și îl iei la rost pe Tolstoi pentru sfîrșitul Annei Karenina. Dacă strîngi mai tare ochii și îți acoperi urechile, poți asculta „Lacul Lebedelor” chiar așa cum ieșea din mîinile maestrului Ceaikovski. Atmosfera de basm rusesc a cuprins pe 26 noiembrie sala restaurantului unde, pentru o seară, toate lucrurile au căpătat desinența „-ici”. A nu se citi cu pronunție franțuzească.
„Are o muzicalitate limba asta, deși nu înțeleg nimic, auzi cît de bine sună?”, îl întreabă o doamnă pe bărbatul de lîngă ea, legănînd ușor mîna în aer, ca pentru a tempera o orchestră care a ieșit din ritm. Partenerul ei încuviințează leneș din cap și, printre coloanele lui Traian, mai trage o ocheadă la fetele din trupa „Elle” care cîntă rusește.
Zîmbesc mereu și chiar dacă nu înțelegem nimic din ce spun, zîmbim și noi, aplaudînd, căci nu poți sta serios cînd auzi cum cîntă „Cazacioc” sau „Kalinka”. Ritmul se întețește și din sală se aud bătăi din palme. Un domn încărunțit, cu ochi împăienjeniți deja, se agită pe scaun și nu se oprește decît odată cu muzica.
Romanțe pe grai Răsăritean
Cu părul ondulat, coafat mai degrabă franțuzește, doamna Lina ia microfonul și, înainte să dăm un pahar de vodcă pe gît, începe o romanță rusească. „«Acum sîntem doi străini pe două planete îndepărtate», așa începe piesa aceasta”, spune cîntăreața dregîndu-și vocea. Se plimbă agale prin sală și rochia roșie, pînă în pămînt, lasă dîre de parfum în urmă. Se mai oprește la cîte o masă și își apleacă privirea umbrită de machiajul puternică către vreun bărbat care, după plecarea ei, rămîne uitîndu-se în gol.
Atmosfera de romanțe prinde repede rădăcini și lumea se leagănă pe melodii lente ca la un concert unde se aprind brichete și se flutură în aer. O tînără cu buzele de un roșu crud soarbe din paharul de vin și pe buze i se citesc versurile pe care doamna Lina le cîntă domol.
Dansul fetelor în roșu
„Ce ați spune dacă vi s-ar da încă 200 de ani pe Pământ?”, întreabă cîntăreața cu voce scăzută, ca pentru a împărtăși un secret. În sală s-a stîrnit rumoare la auzul acestei întrebări și pe fețele oamenilor se văd zîmbete ascunse în mici înghițituri de vin.
În timp ce doi bărbați cărunți vorbesc despre sisteme de canalizare, pe scenă își face apariția ansamblul de dansuri rusești „Raduga”. Băieții intră cu pași grăbiți cu mîinile întinse, spre a face loc fetelor care arătau ca niște păpuși „matrioska” și se mișcă robotizat pe vîrfuri. Își proptesc mîinile în șolduri și se uită la fetele care agită niște batiste colorate în aer și se înclină șovăielnic din mijloc, salutînd publicul.
Într-un joc de scenă regizat pe jumătate, dansatorii vorbesc între ei și gesticulează, aproximînd cu mîinile ceea ce trebuie să pară în ochii publicului o competiție între ei și dansatoare. Își mîngîie bărbiile și privesc țintă fetele care, imediat ce termină dansul, le fac loc băieților. Jocul energic, bătăile la cizmă și săriturile fantastice pe care le execută, smulg aplauze exaltate și un domn cu cravată mov nu mai contenește din a striga „bravo!”.
La o a doua execuție, un dansator mai înalt își rotește partenera în aer ca la un număr de patinaj artistic; ea își sprijină mîinile pe umerii lui și pirueta în doi arată precum o umbrelă desfăcută. Finalul surprinde povești de dragoste între partenerii de dans și fetele se lasă purtate în spate spre ieșirea din sală. Doamnele au roșit la vederea picioarelor golașe ale dansatoarelor și rînd pe rînd, își sprijineau bărbia în palme, căzînd în visare. Numai de ar veni un Făt-Frumos să le fure așa.
Cristina BABII
Adaugă un comentariu