Un buchet de melodii pentru femei

În Sala Gaudeamus a Casei de Cultură a Stu­den­ți­lor au răsunat melodii de dragoste și cîte un „La mulți ani”, închinate femeilor. „Vinovați” au fost cei de la Opis Band care s-au gîndit ca în loc de mărțișoare să facă drept ca­douri cover-uri după Tom Jones, Ray Charles sau Caro Emerald, în concertul lor de pe 7 martie.

Irina și Bogdan și-au împărțit melodiile și au cîntat cînd în duet, cînd separat. Ori de cîte ori venea rîndul unuia dintre ei să fie în centrul scenei, celălalt le acom­pa­nia pe cele două backing vocalists și încerca să prin­dă ritmul pașilor lor. De puține ori Irina și-a apropiat căl­cîiul pantofului roșu de vîrful celuilalt picior, ca în semn de repaus, căci pe toată durata spectacolului a dansat, mișcîndu-și frumos umerii sau încercînd cîțiva pași de cha-cha. Ca atunci cînd a început melodia „Sway” și a încercat să-l convingă și pe Bogdan să-i ia exemplul.

Deși orchestra și soliștii tot îmbiau publicul la dans, chiar lîngă ei, pe scenă, spectatorii s-au mulțumit doar să-și miște capul într-o parte și alta, pe ritm. Cîteva fe­te mai curajoase s-au ridicat în picioare și, uitîndu-se să nu fie prea mulți ochi ațintiți asupra lor, au început să se zbînțuie auzind melodia lui Tom Jones, „Kiss”. „Așa mai veniți de-acasă, cîntăm și noi cu mai multă vo­ioșie”, a glumit Irina cu o urmă de dojeneală.

O singură piesă din repertoriu, „Spune inimii să ba­tă”, a fost în limba română, cea compusă de Liviu, trombonistul trupei. Nu doar interpretarea Irinei a strîns ecouri de urale, ci și cuvintele instrumentistului, care nu ar vrea decît un singur lucru, ca „publicul să vină mai des la spectacole. Aici, pe scenă, nu va fi ni­ciodată păcălit cu nimic”. Dar chiar dacă melodiile din timpul concertului au fost recunoscute și fredonate de cei din sală, fiecare cîntec început părea mai degrabă o ghicitoare. Cîte-un „cine cîntă asta? Nu-mi dau sea­ma” era scăpat printre scaune, pînă ce ritmul începea să pară cunoscut. În schimb, felul în care au fost îmbinate piesele a ridicat cîteva sprîncene.

Cine ar fi crezut că Michael Jackson, cu a sa „Billie Jean”, s-ar împăca atît de bine cu Tom Jones și Caro Emerald? „Astăzi avem un program mai special și chiar am legat cîteva piese între ele. Credeați că nu pu­tem?”, răsuna glasul Irinei din microfon, de parcă ar fi ghicit gîndurile celor din sală.

Tot din programul special a făcut parte și momentul în care Petran Paveliuc, profesorul de la Casa Stu­den­ților, al copiilor care vin la el ca să îi învețe să cîn­te, a apărut pe scenă. Din toate colțurile s-au iscat deo­dată urale pe mai multe voci, semn că discipolii săi erau acolo. „Hit the Road Jack” a pornit o avalanșă, zgribulită de chitara și vocea lui Paveliuc și întărîtată de instrumentiștii și soliștii Opis Band. Totul pentru doam­nele din sală.