Poate presa să mai facă ceva bun în țara asta?

Nu îmi imaginam, atunci cînd mi-am început cariera de jurnalist chiar aici la „Opinia studențească”, că peste ani presa va decădea moral și financiar pînă la halul în care se află în prezent. Semnele apocalipsei media începuseră să apară încă de atunci. Guvernarea Năstase dintre 2000 și 2004 a adus după sine cea mai perfidă cenzură economică la care a fost supusă mass-media în scurta sa istorie post-comunistă. O vreme am crezut că aceea a fost doar o abatere scurtă, ca o boală a copilăriei, din drumul nostru spre mult visata deontologie oc­ci­dentală. Pe atunci, Cristian Tudor Popescu încă obișnuia să spună că presa românească a luat-o înaintea societății, fiind una dintre primele industrii care s-a privatizat, care funcționează după principiile capitaliste ale concurenței și care dă tonul cu privire la direcția pe care trebuie să o urmeze restul României. Într-o oarecare măsură așa era, mai ales că unele dintre principalele cotidiene centrale erau deținute de importante trusturi de presă din Vest.

Acum, de fiecare dată cînd cineva din afara jurnalismului mă întreabă ce se în­tîm­plă cu derapajele unor instituții precum An­tena 3 și ale unor personaje precum Mihai Gâdea – care nu este jurnalist, ci un pastor răspopit, mereu se uită asta – eu le răspund, cumva resemnat, că presa nu poate fi mai bună decît societatea în care își desfășoară activitatea. Iar societatea asta, o arată bi­lanțurile anuale ale DNA, este coruptă pînă în profunziume și tot societatea asta, o arată datele diverselor studii, e săracă pînă la limita subzistenței. Desigur, folosesc expli­cația asta cu rușine și cu jumătate de gură, pentru că sînt conștient că e o scuză care nu ține pînă la capăt.

Dar mai există mulți, foarte mulți jur­naliști onești și profesioniști în România. A­tîta doar că mulți dintre ei s-au „retras” pe diverse portaluri on line unde luptă – de multe ori pe bani foarte puțini și nesiguri – să readucă presa românească la standardele pe care le visa și pe care le-a abandonat. Și cred că vor reuși pînă la urmă.

Din păcate, va mai trece ceva vreme pî­nă atunci. Între timp, presa rămîne cap­tivă unor personaje fără scrupule, care o fo­losesc pentru propria înavuțire și influență.

„Tu ce faci?”, a fost întrebat „marele” zi­arist Bogdan Chireac, într-un celebru scandal de șantaj din 2009. „Bani”, a răspuns a­cesta. „E bine dacă faci şi nişte bani. În­seamnă că faci şi lucruri bune…”, i s-a replicat. Dar Bogdan Chireac a venit cu un răs­puns care poate fi considerat deviza pseu­dojurnaliștilor care se plimbă prin studiourile televiziunilor de știri apărîndu-i tocmai pe corupții care intră în vizorul DNA, lăundîndu-se cu prietenia cu politicieni infractori și încercînd să ne prezinte realitatea în negru unde e alb și în alb unde e negru: „Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?”.

Vremea unor astfel de personaje încă nu ­a trecut. Singura consolare, în acest context de apocalipsă jurnalistică, vine din faptul că noi, ăștia mai naivi care ne încăpățînăm, dintre ruine, să sperăm că jurnalismul ro­mânesc își va reveni cîndva, care vrem să ne facem meseria și nu bani, noi nu ne-am pierdut puterea de a crede că presa poate și trebuie să facă lucruri bune în țara asta.

Text scris de Răzvan Chiruță, redactor-șef „România liberă”