Revoluția Cubaneză, startul unei noi generații

Pedro J. Fuentes-Cid, purtător de cuvînt al Presidio Politico Cubano, a fost invitat vineri, 12 aprilie 2019, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) pentru a prezenta situația sistemului politic din țările Americii de Sud. Conferința intitulată „Towards a Central & South American Political Spring? The Political Developments in CUBA and VENEZUELA and the Attitude of the International Community from United States of America and European Union” a avut loc în Sala Senat a UAIC și a început la ora 12.00, iar dialogul dintre cei prezenți s-a desfășurat în totalitate în limba engleză. Alături de Pedro J. Fuentes-Cid au fost prezenți prof. univ. dr. Conțiu Tiberiu Șoitu, decan al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice și Alexandru Muraru, cercetător și conferențiar asociat la aceeași facultate.

Deși discuția a fost acaparată în cea mai mare parte de Fuentes-Cid, prof. univ. dr. Conțiu Tiberiu Șoitu a început prin a schița un portret al invitatului. „Pedro J. Fuentes-Cid a participat la revoluția împotriva generalului Batista, iar apoi a încercat să-l răstoarne pe Fidel Castro. A petrecut 16 ani în închisoare, iar acum locuiește în Florida și este un activist și unul dintre oamenii cheie în negocierea viitorului Cubei”, a declarat decanul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice de la UAIC.

Conferința a fost împărțită în patru „capitole”, așa cum le-a numit purtătorul de cuvînt al Presidio Politico Cubano, aducînd în discuție, în primul rînd, deciziile politice care au unit pentru prima dată Cuba cu Venezuela, invitatul subliniind că personajul principal în acest „joc politic” a fost Rómulo Betancourt, „creatorul Venezuelei moderne, nu cea care există acum, cea care a existat înainte”. Al doilea punct al discuției a adus în prim-plan Revoluția Cubaneză desfășurată între anii 1953-1959, aceasta fiind și perioada în care Pedro Fuentes-Cid l-a întîlnit pentru prima dată pe Fidel Castro. „Cîțiva colegi de-ai mei m-au invitat să-l cunosc pe Fidel Castro așa că am mers cu ei, am bătut la ușă, ne-a deschis și îmi amintesc și acum că purta o bluză albastră în dungi, bluză pe care, de altfel, a purtat-o de foarte multe ori după, tot timpul în care a fost în exil în SUA. Era foarte prietenos și s-a oferit chiar să ne facă cafea. A pus cafeaua pe un aragaz, s-a întors spre noi și a început să vorbească – doar el vorbea, pentru că de obicei el domina conversațiile – pînă cînd în cameră a început să miroase a cafea arsă, iar abia atunci și-a amintit. Ne-a adus ceștile, ne-a întrebat dacă ne place, iar ceilalți trei studenți i-au lăudat cafeaua, dar eu nu am spus nimic așa că s-a întors și m-a întrebat doar pe mine, iar atunci cînd i-am spus că gustul era oribil, le-a spus studenților că eu eram singurul om sincer din acea încăpere. Acela a fost primul conflict dintre noi doi, chiar dacă zîmbea, știam că nu i-a plăcut să fie confruntat”, a povestit Fuentes-Cid.

Următoarea întîlnire a acestuia cu Fidel Castro a fost, după cum a spus chiar el, definitorie pentru participarea lui la revoluție. Știind că Fidel mergea în Mexic, Pedro Fuentes-Cid povestește că, atunci cînd avea doar 16 ani, s-a oferit să-l însoțească însă a fost refuzat, iar de acolo a pornit toată înverșunarea și dorința de a lua parte la „ceva mai mare decît el”. A povestit că din cauza entuziasmului legat de Revoluția Cubaneză, pentru a fi sigură că nu poate traversa granițele, mama lui i-a ascuns pașaportul în corpul pianului.

Al treilea punct atins de Pedro Fuentes-Cid a fost situația actuală a Venezuelei, despre care a afirmat că depinde în mare parte de Cuba, susținînd că raporturile dintre cele două nu au fost niciodată foarte stabilie. Conferința a fost încheiată cu ultimul „capitol”, respectiv o sesiune de întrebări și răspunsuri legate de situația politică actuală a Americii de Sud.