Viziunea lui Virgil Nemoianu asupra „grădinii filosofice”

Filosoful Virgil Nemoianu, eseist, critic literar, filozof al culturii și specialist în literatură comparată, a fost invitat vineri, 26 octombrie 2018, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC). În cadrul acestui eveniment acesta și-a lansat cele mai recente două volume din seria de autor, „Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență” și „Arhipelag interior. Eseuri autobiografice”, ambele publicate de Editura Spandugino. Întîlnirea a început la ora 10.00 și s-a desfășurat în Sala Senatului a UAIC, moderator al acesteia fiind Cassian Maria Spiridon, preşedinte al Filialei din Iași a Uniunii Scriitorilor din România. Alături de cei doi au mai fost prezenți și prof. univ. dr. Vasile Ișan, fost rector al universității, conf. dr. George Bondor, redactor-șef al revistei „Timpul”, conf. dr. Laura Carmen Cuțitaru, traducătorul cîtorva dintre cărțile lui Virgil Nemoianu, Mircea Platon, redactor-șef al revistei „Convorbiri Literare”, cît și prof. univ. dr. Antonio Patraș, cadru didactic al Facultății de Litere de la UAIC.

Discuția a gravitat în jurul ultimului capitol al cărții „Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență”, capitol intitulat „O grădină filosofică”. Fiecare dintre cei cinci invitați și-a spus părerea despre acest epilog, subliniind că este mult mai personal decît restul cărții. „Care era rostul acelui capitol oarecum diferit de restul volumului care era mai tehnic și mai teoretic în vreme ce acesta părea mai literar și autobiografic? Intenția generală a studiului despre postmodernism a fost să arate că deși acesta este haotic, este relativist, este multilateral, este dezordonat, el nu poate exista cu adevărat decît dacă face loc și evenimentelor opuse lui. Cu alte cuvinte, trăim într-o lume a postmodernității în care nu mai avem mari narațiuni și explicații precum elianism, tomism, cartezianism, chiar și marxismul dacă vreți, care legau și explicau istoria umană și evoluția omului în felul lor”, a declarat Virgil Nemoianu.

„Grădina aceasta filosofică propusă de profesorul Virgil Nemoian este o construcție defensivă, un refugiu destinat celor care sînt pierduți sau dezorientați într-o lume care abundă sau supraabundă de informație și stă cam prost la capitolul valori. În centrul acestei grădini sînt plasați umaniștii creștini care, așa cum spune autorul, își traduc puternicile sentimente religioase în învățături destinate oamenilor simpli și reușesc să transpună transcendența într-o grădină mai nobilă”, a explicat conf. dr. Laura Carmen Cuțitaru acest capitol. Tot ea a fost cea care a vorbit și despre relația dintre carte și traducător, comparînd-o cu relația dintre neuronii-oglindă despre care se crede că ar fi cei care-i ajută pe oameni să perceapă empatia și să înțeleagă acțiunile persoanelor din jurul lor.

Restul discuției s-a axat pe înțelegerea cît mai profundă a mesajelor pe care Virgil Nemoianu ar fi vrut să le transmită prin cele două cărți abia lansate, punctînd și cîteva aspecte ale filosofiei românești despre care conf. dr. George Bondor spune că ar avea o latură estetică foarte pronunțată, susținînd că natura are un înțeles cu totul aparte pentru poporul român. Virgil Nemoianu i-a mai completat pe cei cinci vorbitori, lămurindu-le unele dintre direcțiile de lectură pe care aceștia le-au propus pentru cărțile abia lansate. Acesta a explicat că textele sale pot fi privite din mai multe puncte de vedere și că intenția studiului despre postmodernism a fost că el nu poate exista decît în preajma elementelor de tradiție, de stabilitate, elementelor naționale, religioase, destinice, mitice