Baletul florilor de-o șchioapă
De pe scena Iașului 23 martie 2014 Niciun comentariu la Baletul florilor de-o șchioapă 9Primăvara a năvălit în sala mare a Ateneului Tătărași cu vuiete de copii, foșnete de tutuuri și glasuri de părinți, care de care mai agitați. La spectacolul Clubului de Balet de vineri, 21 martie, emoțiile și-au făcut culcuș, mai degrabă, în fața scenei, unde mamele și tații păreau mai nerăbdători decît dansatoarele gătite ca florile de sezon. Fiecare fată a avut costumul alb împodobit cu fel și fel de ornamente. Verzi pentru ghiocei, galbene pentru frezii și roșii pentru lalele.
În învălmășeala din sală, toți copiii păreau niște titirezi neastîmpărați, care s-au potolit doar la semnalul profesoarei de dans. De după cortină, mîna subțire a balerinei a reușit să strîngă printr-un singur gest toate florile din sală. Odată luminile stinse, aparatele de fotografiat s-au deschis, iar tații, aliniați la marginea scaunelor au început să pregătească focusurile. Blițurile au izbucnit cînd două mogîldețe, în costume roșii, au apărut pe scenă. Ele au fost, de fapt, protagonistele poveștii închipuite de coregrafa Simona Petrilă, care și-a imaginat cum o păpușă poate prinde viață, în pași de balet. Spectacolul s-a împărțit între flori, zîne și o copilă care și-a luat cea mai dragă jucărie cu ea, în vis, acolo unde nu era decît muzică și dans.
Profesoara a fost și ea pe scenă cu balerinele sale, însă ochii i-a avut numai la copii, dirijîndu-i de la o mișcare, la alta. Cînd lalelele își întindeau brațele, amintindu-și cum trebuie să își țină degetele, freziile formau o coroană în jurul lor. Iar cînd freziile se adunau în mijlocul scenei, ghioceii ar fi trebuit să stea astîmpărați, într-o parte. Fiind cei mai mici din tot grupul, nici că a fost chip să asculte întru totul de coregrafă. „Ia uite la aia mică din colț cum se zbenguie. Îi place cîntecul, nu glumă!”, șușoteau mamele de pe scaun.
Din cînd, în cînd, cîte-o balerină se mai întorcea spre sală și făcea din mînă, numai ea știind cui, căci răspunsul venea din cu totul alt rînd. „Îi fac și eu din mînă, să mă vadă, ca să nu aibă emoții”, a lămurit-o scurt o doamnă pe colega ei de rînd, care își căuta din priviri fata. Cum a văzut-o, cum a început să-și fluture și ea brațul drept.
Ghioceii s-au dat la o parte cînd au intrat pe scenă zînele, împodobite cu flori roz și singurele care au dansat pe poante. Ceva mai sigure pe ele, fiind și cele mai mari, și-au luat cîte un reper și au pornit din vîrfurile picioarelor și ale degetelor cîte o arcuire în sincron.
Tot ele au tras și cortina peste visul cu flori și păpuși care au prins viață. De probă, doar, pentru că titirezii încă mai aveau de învîrtit.
Adaugă un comentariu