Cinematograful mobil dintre coline

41 de scurt metraje adunate de pe cele cinci continente au rulat pe 1, 2 și 4 iunie la „Festivalul de Film Internațional Iași. Filme de foarte scurt metraj”, realizat de către Institutul Francez din Iași. Grădina Palas, Bulevardul „Ștefan cel Mare” și Institutul s-au umplut pe rînd cu cete de oameni dornici să-și pună viețile pe pauză pentru cîte o oră-două și să-i lase pe organizatori să dea play creațiilor cinematografice adunate de peste tot prin lume. Pe lîngă filmulețele autorilor străini, pe ecran și-au găzit loc și scurt metraje în care „femeia s-a aflat în centru”, filme românești foarte scurte realizate în ultimii ani și povești, aventuri și animații adaptate pentru o seară în familie, alături de cei mici.

De Ziua Copilului, grădina de la poalele Palatului Culturii s-a umplut de părinți și copii care s-au adunat din timp, cu cel puțin 20 de minute îna­in­te de începerea primei proiecții de la Festivalul de Film Internațional, ca să-și ocupe loc pe scaunele albe așe­za­te armonios la baza scărilor. Dacă cei mici au intrat și-au ieșit repede în ma­gia filmelor scurte, alegînd să se joace de-a v-ați ascunselea pe după tufele înalte de iarbă, părinții s-au lăsat trași cu toată puterea în lumea cinematografului in­ternațional, de unde n-au mai ieșit pî­nă la final.

O femeie cu rochie roșie pînă-n pă­mînt se așază pe iarbă, în spațiul care desparte cele două rînduri de scaune, și se chinuie să prindă frînturi din subtitrare printre capetele tinerilor din fața sa. Din cînd în cînd, se întoarce că­tre soțul său, care s-a întins cu totul pe iarbă, și-i așază gulerul alb al cămășii și vesta pe care o poartă deasupra. Cînd începe „Nunta”, al 15-lea scurt metraj, din cele 21 pregătite pentru prima sea­ră, femeia rîde complice către so­țul ei. Alți doi soți, cei de pe film, aș­teap­tă timorați să vadă dacă va avea cineva cu­rajul „să vorbească acum sau să t­a­că pe veci”. Cînd o femeie și-un băr­bat se ridică nervoși în picioare ca să-și re­vendice dragostea celor doi, dar și cînd un polițist se repede s-o închidă pe mi­reasă pentru omor, preotul oprește des­fășurarea de forțe și-i unește pe cei doi în taina căsătoriei pentru că nu gă­seș­te în spusele celor din jur niciun motiv le­gal ca să n-o facă. Filmele aduc în aten­ție varii probleme ale societății actua­le, de la egalitate între sexe în fața că­să­toriei și în muncă, despre modul tot mai superficial în care percepem rela­țiile cu ceilalți, despre homosexualita­te și despre efectele tehnologiei asu­pra comportamentului.

Etajul 9.5

Cînd liftul unei clădiri se blo­chea­ză între etajul 9 și 10 și în spatele ușei deschise se află un bărbat care cere aju­torul, nu e cazul să te repezi în întu­ne­ric, speriată, ca să-l ajuți, pentru că s-ar putea ca singura cale a sa de a urca es­te să te facă pe tine să rămîi captivă pe loc și să te transforme inevitabil, într-o proiecție a sa. „Ce tare a fost ăs­ta, vai. Mi-a făcut pielea de găină”, spu­ne o tînără brunetă, cu părul prins într-o coadă ce-i mîngîie spatele, în timp ce-și strînge brațele a îmbrățișare. În fața ei, o fată cu părul castaniu se sprijină de bicicleta albă „de doamne” pe care a folosit-o drept scaun în cele două ore cît s-a uitat la scurt metrajele in­ter­na­țio­nale și, mai apoi, cît a privit zîmbind cele cîteva filme cu temă feministă. În coșul împletit din față ține o carte și-un buchet de lavandă, pe care o tot veri­fi­că din priviri din cînd în cînd. Mirosul de lavandă și iarbă proaspăt uda­tă îmbată împrejurimile, și-i motivează pe unii, care par să fi ajuns pe acolo din întîmplare, să se așeze turcește și să nu mai plece pînă la final.

Pe 2 iunie, mulțimea de la Palas pare să se fi mutat în fața Mitropoliei, pe Bulevardul „Ștefan cel Mare” pentru că scaunele albe s-au umplut la fel de repede, înainte de a începe pro­iec­ția. Dacă c-o seară înainte s-au epuizat ju­mă­tate dintre filmele din competiția in­ternațională, acum urma să înceapă cealaltă jumătate, alte 20 de filme despre dragoste, egalitate, LGBTQ, vio­lență sau despre simplitatea fericirii. Despre soartă, karma și ale sale conse­cințe nefaste s-a vorbit în „Ultimul cadou” și „Vrăjitoarea, despre abuz și despre efectele stresului în „Desenul” și „Salvare”, iar despre dorința de-a trăi și fericirea existenței în „Aria mus­cu­li­ței”. Pentru cîteva ore, pietonalul de lîngă Primărie a strîns la un loc pîlcuri de oameni, pe scaune și pe lîngă ele, care n-au putut să treacă indiferenți pe lîngă formele vesele care ieșeau din videoproiector ca să danseze pe pîn­za albă din fața lui.

Un cuplu care se înfrupta cu poftă din două conuri de înghețată și o fa­mi­lie care legăna din cînd în cînd un că­ruț în care dormea un bebeluș s-au oprit din plimbare și-au urmărit scurt metrajele din competiția interna­țio­n­a­lă, dar și pe cea românească, din par­tea a doua. Astfel, Iașul a fost transformat, pentru trei zile, într-o mare sală de ci­ne­ma, care a promovat diversitatea în cea mai scurtă și concisă formă a sa.