Clovnii bătrîni își caută loc de muncă

În Sala Mică de Spectacole a Ate­neului din Iași s-au strîns, sîm­bă­tă, 21 aprilie începînd cu ora 18.00, apro­ximativ 150 de oameni veniți să urmărească piesa de teatru ,,Anga­jare de clovni”, un spectacol reali­z­at de Ana Hegyi și So Trupa de la Pa­latul Copiilor după textul lui Ma­tei Vișniec. De la copii de grădiniță, la elevi, studenți, adulți și bătrîni, cu toții au avut ocazia să urmărească o reprezentație despre lucrul în echi­pă, despre cum să-ți accepți aproa­pe­le. Abordarea a fost una diferită fa­ță de scenariul autorului, piesa fiind jucată de 10 copii care au împărțit rolurile a două personaje.

Cînd luminile din sală se sting, semn că urmează să înceapă specta­colul, chicotelile și șușotelile oa­me­nilor nu încetează pînă cînd, din mij­locul sălii, se aude o bătaie puter­ni­că din palme. Piesa ,,Dance of the Su­gar Plum Fairy” începe, iar prota­go­niștii spectacolului își fac apariția pe scenă unul cîte unul. Îmbrăcați în hai­ne colorate, pictate sau rupte, cu papuci de culori diferite în pici­oa­re și cu părul în toate direcțiile, cei 10 co­pii care îi interpretează pe clov­nii bătrîni își fac intrarea într-un mod cît mai original: unul folosește o jucă­rie, altul face tumbe, unul umflă baloane, iar altul tremură de emo­ție, în timp ce publicul se amuza co­pios la fiecare giumbușluc făcut de ac­to­ri.

Atunci cînd toți clovnii sînt pe sce­nă și piesa pe care au intrat se op­rește, se lasă un moment de liniște în sală în așteptarea primei replici, care nu întîrzie să apară. ,,Și voi sînteți aici tot pentru anunțul din ziar?”, este întrebarea pusă prin ,,metoda telefonul fără fir” de la primul clovn la ultimul, iar răspunsul ajunge îna­poi în același mod.

Cei zece clovni bătrîni își dau seama că angajato­rul lor întîrzie și că sînt nevoiți să stea împreună pînă cînd acesta va veni. ,,În anunț spunea că vor fi aici la ora 18.00, încă nu e ora 18.00, deci mai avem de așteptat!”, spune unul din clovni în timp ce se așează pe o bancă. Între timp unii din ei în­cep să se recunoască și astfel cu toții cons­tată că au mai lucrat la același circ cu mulți ani în urmă cînd erau cu toții tineri. ,,Doamne! De cînd nu te-am mai văzut! Credeam că ai mu­rit… Bine… Sau cel puțin așa am au­zit!”, a exclamat unul dintre per­so­naje.

În timpul scenei în care celor 10 clovni li se părea că aud pași pe hol, au apărut cîteva probleme teh­nice, iar pe fundal se auzea cineva spunînd în microfon ,,Doi-zece! Doi-zece!”, iar în sală se putea citi con­fuzia pe chipurile spectatori­lor. ,,Cine vorbește?”, ,,Face parte din spectacol?”, erau întrebările care se auzeau din toată sala.

Însă în tot acest timp pe scenă, actorii s-au compor­tat ca atare și au continuat să-și joa­ce rolurile, astfel încît atunci cînd pa­șii au încetat și ușa s-a deschis, aceș­tia au rămas uimiți la vederea ce­lui ce stătea în prag. Era Peppino, unul din cei mai bătrîni clovni care, însă nu voia nici în ruptul capului să accep­te că avea o vîrstă înaintată. ,,Si­gur, cum spui tu! Nu ai îmbătrînit deloc, Peppino, însă eu cred că sin­gurul lucru neschimbat la tine a ră­mas valiza!”, îi spune cel cu jucă­ria în mînă.
Cei 11 clovni își dau seama a trecut de mult de ora 18.00, la care urma să fie întîlnirea cu angajato­rul, așa că decid să plece acasă. ,,Dan­ce of the Sugar Plum Fairy”, piesa pe care au intrat în scenă se aude în toa­tă sala, iar mîinile lor se împreu­nează, ieșind astfel din scenă.

de Andreea CIOBANU