Cum te joci de-a copilul de Ziua Femeii

Pe 8 martie, Doru Octavian Du­­mitru a scos de la naftalină cele mai cunoscute glume ale sale și a sus­ți­nut un spectacol special pentru fe­mei la Ateneul din Iași de la ora 19.00. De fapt, a reciclat o parte din show-ul lui Allan Pease despre cum funcționează creierul bărbaților ver­­­­sus cel al femeilor și l-a adaptat, apoi l-a îmbinat cu tot felul de glu­me ro­mânești devenite aproape cli­șeu. La spectacol însă s-a rîs cu pof­tă, iar sala a fost atît de plină încît o parte din public a stat și pe scenă, pe scau­ne puse de cei de la Ateneu.

Spectacolul a fost unul pentru oa­menii care nu preferă glume foar­te complicate, iar comediantul a ofe­rit chiar și explicații pentru une­le „ban­curi”, în cazul în care unii dintre spectatori poate nu au înțeles ce vrea să spună. Încă de la început, acesta a mizat pe clișeele arhicunoscute: fe­meia este obsedată de cură­țenie, iar bărbatul nu înțelege aceas­tă ob­se­sie, femeia pune stă­pî­ni­re pe casă du­pă căsătorie, iar soac­ra se mută întotdeauna cu noii căsătoriți pentru a-i face viața amară băr­ba­tu­lui.

„Împrumutată” de la Allan Pea­se a fost prima parte a spectacolului, în care vorbește despre faptul că o discuție la bărbați este întotdea­una „ordonată”. Fiecare are rîndul său în care vorbește, ceilalți ascultă, iar apoi altcineva vorbește și ceilalți as­cultă. Lucru care nu se întîmplă la fe­mei, care vorbesc toate în ace­lași timp și totuși sînt capabile să fie atente la toate subiectele, ba chiar sînt ca­pa­bile ca a doua zi să-și amin­tească cu ce au fost îmbrăcate partenerele de conversație. Compa­ra­tiv cu show-ul lui Allan Pease au lipsit însă ex­pli­cațiile științifice, iar totul a devenit doar un soi de „miș­to” despre fe­mei.

O bună parte a show-ului de joi seară a fost despre obsesia de cu­rățenie a doamnelor și despre faptul că acestea sînt mereu cu o cîrpă în mînă. Cît pentru a șterge praful, cît pentru a aminti bărbaților des­pre statutul lor. Da, și explicat ce vrea să spună prin asta, men­țio­nînd că „adi­că bărbații sînt zdren­țe”. Spec­­tacolul lui Doru Octavian Dumi­tru poate fi asemănat cu unul de stand up comedy, însă mult mai slab. Sau poate cu unul pentru nos­ta­­l­gicii mo­mentelor de pe TVR 1 re­lua­te la nesfîrșit în noaptea de Re­ve­­lion. De apreciat a fost însă de­cen­ța spectacolului, avînd în vedere că în sală au fost prezenți și copii.

S-a rîs mult, chiar dacă o mică parte dintre cei prezenți au schițat cel mai adesea doar cîte un zîmbet sau au stat cu telefoanele în mînă timp de două ore, privind spre ac­tor cu neîncredere sau dezaproba­re. Au regretat însă din plin la fina­lul spectacolului.

Timp de aproa­pe 15 mi­nu­te, discursul ac­to­ru­­lui a devenit se­rios. A vorbit des­pre nevoia de a rîde de viață, despre faptul că totul este efemer și nu ar tre­bui să fim se­rioși. Să fim mereu copii. Iar asta a încercat să facă și ac­torul, să se „joa­ce” împreună cu cei prezenți. Brusc, cei care l-au ignorat pe actor au de­venit atenți, iar în loc de dezaprobarea din priviri se citea un ușor re­gret. Acela că au uitat să fie copii, să nu ia totul în serios și să rîdă.