Ecranul, puntea culturală dintre oameni
De pe scena Iașului 31 mai 2015 Niciun comentariu la Ecranul, puntea culturală dintre oameni 18Cu toţii reuşim să ne imaginăm că ştim o sumedenie de lucruri despre civilizaţii, lume şi cîte şi mai cîte valori morale. Din cînd în cînd, cîte-un grup de oameni îşi anunţă apariţia pe hîrtia colorată a unui festival şi vor să ne-aducă înapoi cu picioarele pe pămînt prin diferite şiretlicuri. Transformate-n proiecţii, de-această dată lecţiile oferite publicului ieşean în perioada 28 – 31 mai au accentuat pe marele ecran lipsa sau instabilitatea conexiunilor culturale dintre popoare. Organizat de Fundaţia Culturală Art Promo şi parte integrată a Caravanei Festivalului de Film Evreiesc Bucureşti (FFEB), Festivalul Filmului Evreiesc a ajuns în Iaşi adus de Festivalul Internaţional al Educaţiei (FIE) şi a intermediat întîlnirea spectatorilor cu 20 de lucrări cinematografice.
În Casa de Cultură „Mihai Ursachi” se-ngrămădesc pe-o masă la intrare cîteva maldăre de pliante. Pe fiecare stau aşezate-n pătrate programe şi ore de deschidere. Parcă printr-un joc al transpunerii, vezi cum oamenii devin absorbiţi şi se trezesc fixaţi în scaunele colorate c-un maro prăfuit din sala „Diotima”. Deşi puţini la număr, par să schimbe priviri complice şi să poarte zîmbete nerăbdătoare. Vocile nu li se-aud deloc şi doar cîte-un zgomot de rîs mai tresare prin foşnetul ziarelor înaintea primei proiecţii.
Renunţînd la orice formă pompoasă de-a îmbrăca realitatea, gazda îşi preia titulatura şi, deşi vîrsta celor prezenţi deja pare să nu mai ceară explicaţii sau legende nimănui, încearcă totuşi să explice rolul şi motivul existenţei acestui eveniment. Trecerea de la „acest festival care ar putea să pară din start destul de ciudat” la „un festival dedicat cunoaşterii reciproce şi înţelegerii oamenilor din întreaga lume cu bunele, cu relele şi cu demonii lor” pare să pregătească răbdarea şi curiozitatea cinefililor.
Prima punte culturală construită în cadrul festivalului se-aseamănă cu o creaţie a compozitorului Krzysztof Penderecki. Documentarul care-i poartă numele face cunoscută ieşenilor viaţa acestei mari personalităţi poloneze, aducînd în lumină fiecare colţişor al sanctuarului său existenţial. Regizat de Reuven Hecker, filmul biografic reuşeşte prin amestecul de trăiri rupte din realitate şi de pe marile scene să se transforme pe alocuri într-un elogiu adus victimelor poloneze de la Auschwitz. Operele marelui compozitor distrug liniştea din întreaga sală şi imaginile cu el povestind şi dirijîndu-şi viaţa în faţa orchestrei formează un fundal muzical prielnic oricărei întîlniri cu trecutul.
John Turturro, cel care a scris, regizat şi ocupat rolul personajului principal în cea de-a doua proiecţie a serii a fost şi cel care s-a hotărît să se transforme într-un cuceritor profesionist în „The Fading Gigolo”. Arătînd cinefililor spiritul critic şi umorul de care pot da dovadă evreii, pelicula reuşeşte să amintească tuturor de-o definiţie mai diferită a rîsului, una provocată de importanţa autoironiei în construirea unui divertisment colectiv.
Cinematografie fără vîrstă
La temelia familiarizării publicului românesc cu civilizaţia evreiască se-aşază pe parcursul zilelor festivalului şi 12 scurtmetraje de ficţiune. Lucrări ale studenţilor Facultăţii de Film şi Televiziune din Universitatea din Tel Aviv şi cîştigătoare a numeroase premii, acestea reuşesc să stîrnească în sala Casei de Cultură tot felul de reacţii, de la încruntări, la zîmbete sau chiar la izbucniri în hohote de rîs.
Festivalul de Film Evreiesc pare să se deruleze făcîndu-şi loc în timpul şi valorile oamenilor. Transformat într-o serie de provocări care instigă în final la dezbateri între cinefili sau între propriile voci interioare, acesta lasă în urmă moşteniri culturale şi pelicule transformate în daruri ale minorităţilor din România pentru români.
de Aryna-Alexandra Creangă
Adaugă un comentariu