Filipinezii îngenunchează în fața patronilor români

Povestea reală a unor „Pro­du­se domestice”, piesă regizată de Ioa­na Păun, a adunat un public nu­me­ros și variat în Sala „Uzina cu Teatru” a Teatrului Național din Iași. Astfel, vineri, 16 octom­brie, pu­bli­cul ieșean a făcut cunoș­tință cu abu­zurile pe care femeile filipineze le îndură după momentul în care sînt angajate în Româ­nia. Joy (Ioana Flo­ra) și angajatorul (Smaranda Nico­lau) prezintă fără perdea modul plin de dispreț în care noi, româ­nii, ne comportăm cu filipinezii care lucrează în țara noastră.

Unii după alții intră în sala de spectacol un cuplu, apoi un tînăr blond cu plete și două prietene ținîndu-se de mînă, iar Joy în­drăz­nește să le despartă căci, la îndemnul angajatorului, trebuia să dea cu mopul. Oaspeții intră și se feresc să îi încurce treaba, iar ea rușinată îi îndeamnă să intre, chiar dacă va trebui să șteargă podeaua din nou.

Comportamentul nejustificat al angajatorului și avansurile evidente o determină pe Joy să se destăinuie soției acestuia. De fapt, piesa aceasta pune în mintea spectatorilor angajatorii români față-n față cu angajatorii americani, germani, italieni sau spanioli pentru care muncesc românii și român­ce­le. Comportamentul angajatorilor străini îl cunoaștem din familie, de la prieteni, rude sau vecini. Cel al conaționalilor l-am identificat abia vineri, zi în care împreună cu cîteva zeci de români am conștientizat că neamul nostru se vrea a fi unul de jupîni, jupîni adevărați, care își întind „mîna de fier” ascunsă într-o „mănușă de catifea” pentru a pedepsi, înjosi și chiar maltratată.

Istoria prezentată prin com­portamentul angajatorului în ra­port cu Joy arată latura inumană a celor care fac parte din pătura su­pe­rioară a societății românești, a celor care își angajează menajeră și astfel cred că au femeie în casă dispusă să le satisfacă orice fel de moft. Din scenariul piesei se des­prin­de disprețul cetățeanului față de grupul minoritar de filipinezi ve­niți în țara noastră pentru a-și îm­bu­­nă­tăți nivelul de trai. În acest context, problemele acestora au determinat-o pe jurnalista Laura Ștefănuț să facă o investigație, iar mai apoi să vorbească prin interme­diul „Pro­duselor Domestice”, rezul­tat al mun­cii domestice care se prac­tică în România. Cola­borarea dintre sce­narista Xandra Popescu, regizoa­rea Ioana Păun și jurnalista Laura Ște­fă­nuț a pus pe masa au­torităților și în fața cetățenilor pro­blemele pe care le avem la capitolul integrare soc­i­a­lă.
Cîteva zîmbete sînt schițate în cîte un colț al sălii. La un interval de cîteva minute „ăștia sîntem!”, remarcă cineva, și astfel sala își în­dreaptă privirea spre domnul care a făcut afirmația. Din pod curge orez în capul femeii angajate, iar stăpînul face sport în spatele acesteia. El își continuă activitatea și în timp ce Joy adună boabele cu aspiratorul, fapt care ilustrează imagi­nea stăpînului autoritar căruia nu îi pasă de reguli, de oameni, de restul lumii.

Desfacerea contractului de mun­că, șederea în ilegalitate timp de cîteva luni în România, iar mai a­poi deportarea lui Joy sînt nesu­pu­neri față de omul de afaceri pen­tru care aceasta a lucrat. Anunțul zborului și locul aterizării este fi­nalul unei istorii pe care comunitatea filipinezilor o trăiesc zilnic pe teritoriul românesc. n