Jocul timid al unui miros înțepător

Vineri, 1 aprilie, de la ora 20.00, în Sala Studio Ludic de la Casa de Cultură a Studenților din Iași (CCS) s-a jucat piesa „Omul de zăpadă” scrisă de Lia Bugnar și regizată de Aurel Luca. Lia Bugnar, o femeie tradiționalistă, a scris această poveste despre ea „cu o cariocă verde pe o foaie ruptă dintr-o agendă veche”. În piesă a pus disperare, naivitate, frică, umor și dragoste, care sînt interpretate de doar două personaje, cu o recuzită construită din două parpalace, o pălărie, o eșarfă colorată și un măr.

Lumea pare mai ușor de înțe­les atunci cînd Bărbatul întîlnește o Femeie care crede în același lu­cruri și termină propoziția pe care a început-o. Dintr-o lumină albas­tră, care sugerează o iarnă frigu­roa­să, apar un bărbat și o femeie, singurele personaje din piesa „Omul de zăpadă”. Ambii, vizibil afectați de mirosul puternic pe care doar ei puteau să-l simtă, stau în tăcere. Ea sparge tăcerea și cu o voce cal­dă îi spune: „Pute. Așa-i că pute?”. Publicul, nu foarte numeros, rîde cînd aude aceste cuvinte, dar într-o secundă cele două personaje re­vin în centrul atenției. Deși abia se cu­nosc, fără ca măcar să-și știe nu­mele, aceștia decid să rămînă îm­preună în locul în care mirosul es­te mai puțin înțepător. Discuțiile des­pre originea mirosului îi fac din nou pe cei din public să chico­teas­că, iar regizorul piesei, Aurel Luca, îi privește pe furiș cînd pe cei a­muzați, cînd pe tinerii actori, de pe un scaun așezat într-un colț al sălii minuscule.

Legături mirositoare

Așezați pe hainele groase din mijlocul scenei, actorii Mădălina Alexandru și Radu Danila își po­vestesc părți din viață, doar ca să poarte o discuție în timp ce aș­teaptă ca mirosul să se risipească. El se îndrepta grăbit spre locul în care a stabilit să se întîlnească cu soția sa și cîinele lor, un chihua­hua numit Cîine, pe care trebuie să-l piardă pentru că în casa lor nu este destul spațiu pentru a-l crește. Acesta era motivul soției lui, dar credea că adevărul era acela că fe­meii cu care s-a căsătorit nu-i plac cățeii. Mirosul pe care îl simt doar cele două personaje le va face să leșine în cele din urmă. Fata fi­ra­vă, îmbrăcată elegant cu o fustă neagră și o cămașă, s-a lovit de pu­toare atunci cînd mergea la me­di­cul ei plastician pentru a-și pune silicoane, numărul patru, cît mai mari. Nu-și dorește să facă asta, dar spera că o să-i dea papucii cumva iubitului ei care se pare că nu o iubește așa cum e.

Cîntecul omului de zăpadă

Printre aceste povești, bărbatul se lasă fermecat de ochii sclipitori ai femeii și rămîne de multe ori blocat privind-o și încercînd să-și înfrîneze dorința de a o săruta. Ges­turile acestea stîngace creează re­acții multiple în rîndul publicului care trăiește povestea alături de per­sonaje. Excepție fac două fete care au pitit telefonul printre genți și haine și se uită la filmulețe cu animale care fac diverse giumbuș­lu­curi.

Relația bărbatului și a femeii e­voluează rapid și după jumătate de oră într-o liniște încărcată de suspans, ea s-a lăsat convinsă să-i arate cît de plată este și de ce iubi­tul ei vrea să o constrîngă să facă o operație de mărire a sînilor. „Pro­babil că va face o asemenea mutră cînd am să intru pe ușă tot plată, încît am să-l părăsesc oricum”, spune femeia, fiind urmată de un alt moment de liniște stînjenitoare. După acest moment, legătura dintre cei doi a devenit mult mai strîn­să și s-au hotărît să lase grijile și temeri­le în spate, începînd să vi­se­ze la o viață petrecută acolo, stînd pe par­palace și împărțind pentru o eternitate un măr și jumătate de miez de nucă, în timp ce sînt ținuți prizonieri de putoarea care-i în­conjoară.

În universul pe care doar ei îl înțeleg se leagănă într-un dans, cîn­tînd o melodie despre o fată ca­re a ales să-și împărtășească amintirile pe care le-a încuiat într-o carte cu poze, unui om de zăpadă. Ritmul vioi și intonațiile jucăușe cu care cîntau actorii îi fac pe spectatori să zîmbească și să danseze și ei pînă se lasă întunericul. Rămași singuri în universul lor, fără a ști ce o să se întîmple în continuare, bărbatul și femeia își fac unul altuia „masaj la urechi, mîini și genunchi într-o dis­perare frenetică” pentru că acolo simt cel mai tare mirosul.