Literatura românească, premiată la Botoșani

De ziua poetului Mihai Eminescu, pe 15 ianuarie, Botoșaniul a găzduit decernarea Premiilor Naționale de Poezie care poartă numele scriitorului. La evenimentele organizate în cinstea lui Eminescu la Ipotești și în orașul natal al autorului Luceafărului, mai des se întîmpla să calci pe pantoful unui om politic sau poet decît pe opinicile oamenilor simpli.

Înarmați cu zîmbete largi, cei a că­ror meserie este cuvîntul, printre care și prefectul Costică Macaleți, deputați și senatori botoșăneni, și-au dat în­tîl­ni­re în parcarea din fața primăriei din Botoșani. Aceștia au țesut poalele statuii lui Mihai Eminescu cu gerbere și coroane de flori purtate asemeni unor prunci de jandarmii îmbrăcați în ținu­tă de gală. Personalitățile, cu capul plecat, recitau în barbă, ca pentru ei, din versurile lui Eminescu, formînd un șu­voi de zumzete. Au trecut ca într-un pelerinaj religios prin fața statuii ținînd cîte un scurt moment de re­cu­le­gere. S-au îndreptat apoi spre biserica Uspenia, lăcașul de cult în care poetul a fost botezat, pentru slujba de po­me­ni­re a acestuia.

Teatrul și cartea din casa lui Eminescu

Ipoteștiul, comuna care păstrează casa memorială a poetului, a primit în Amfiteatrul Laurențiu Ulici elevi, stu­denți și profesori veniți să asiste la mai multe lansări de carte, printre ca­re și „Turnurile Ocolașului Mare, (An­to­logia Grupului de la Durău)” sau cea a lui Emil Iordache – „Un univers de personaje”, dar și alte cărți și volume de poezie, sau lucrări științifice des­pre opera lui Eminescu.

Pînă s-au așezat însă în băncile înguste, scriitorii veniți să își prezinte omagiile păreau mai curînd un grup de turiști chinezi, fotografiind neconte­nit tot ce le ieșea în cale sau po­zîn­du-se cu diferite exponate. Poetul Lu­cian Vasiliu, criticul Mircea Diaconu, scriitorul Liviu Apetroaie sau scrii­toa­rea Lucia Olaru Nenati au fost o parte din cei care au vorbit despre Eminescu, toți țintind la concluzia că, deși noi putem renunța la Eminescu, cultura românească nu se poate des­prin­de de opera sa.

După o frescă de opinii și păreri despre literatura română, elevii de la Colegiul Național „A.T. Laurian” din Botoșani au dat viață liniștii cu piesa „Sssst!”, o adaptare după „Îmblînzirea Scorpiei” de William Shakespeare. Aceasta a început ca și tăcerea, amor­țit, de parcă timpul și-ar fi oprit pasul în loc. Singura oază din deșertul scenei erau doar cîteva cuburi, desenate pe fiecare față și împrăștiate pe podeaua acesteia. Servitoarele, ca niște iele îm­brăcate în verde, au fost cele care au transformat cutiile din lemn, ca în­tr-un joc de LEGO. Acestea au de­ve­nit pe rînd, cînd o fîntînă arteziană, cînd altarul unei catedrale, au devenit ba scaunele și mesele nuntașilor, ba s-au unit și au dat naștere unui cal nărăvaș.

Lui Petruchio, un gentelman din Verona, i-a revenit sarcina de a o îm­blînzi pe Katherina și, deși aceștia nu se suportau la început, amîndoi comportîndu-se asemenea unor nebuni, au ajuns pînă la finalul piesei să fie cele mai sănătoase personaje. Acțiunea s-a țesut rapid, actorii intrau și ieșeau ba de pe scenă ba din culise, ba din mi­j­locul spectatorilor, creînd o în­văl­mă­șea­lă de situații amuzante care au stîr­nit aplauzele publicului. Micuța scenetă s-a încheiat la fel de brusc cum a și început, personajele transformîndu-se din nou în statui, creînd astfel un ta­blou mare cît scena, din mijlocul căruia s-a auzit doar „ssssst!”, semn că actorii au amuțit.

Imaginația și-a primit premiul

Odată cu lăsarea serii, Teatrul „Mi­hai Eminescu” a fost cel care, în amintirea poetului căruia îi poartă numele, a găzduit cu sala plină acordarea premiilor pentru literatură. Dănuț Huțu, directorul Direcției Județene de Cultură și reprezentantul de marți seară al Ministrului Cul­turii, Varujan Vosganian, vice­pre­șe­din­tele Uniunii Scriitorilor din Ro­mâ­nia, dar și membri ai consiliului local și scriitori din întreaga țară au vor­bit despre opera lui Eminescu și modul în care aceasta a modelat cultura română.

Prima diplomă a fost acordată lui Anatol Grosu din Republica Mol­do­va, care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu – Ope­ra Prima”, ediția a XIV-a, distincție oferită pentru debut absolut. Acesta a citit publicului două dintre poeziile sale, una dintre ele dedicată Neniței, doica sa. Deși emoționat și stîngaci, acesta a amintit, cu tremur în glas și accent de peste Prut, despre Filipe­niul copilăriei sale.

Premiul Național de Poezie „Mi­hai Eminescu – Opera Omnia”, acordat anul acesta pentru a XXII-a oară, i-a fost înmînat poetului Nicolae Prelipceanu. Acestuia i s-a acordat distincția pentru întreaga sa activitate, pentru contribuțiile aduse literaturii ro­­mâne, cei care au vorbit despre poet spunînd despre opera sa că reușește să îmbine într-un mod original adevă­ru­ri­le cotidiene cu imaginarul său. Poe­tu­lui laureat i s-a înmînat și titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani. Acesta și-a început discursul cu o glumă, mulțumind doar „celor ca­re m-au votat, fără ipocrizia de a mul­țu­mi și celorlalți”.

Morometele muzicii populare

Grigore Leșe, prezent și el pe scena Teatrului „Mihai Eminescu”, a dorit să ne spună „o poveste despre cele trei imperii”. Artistul a împletit doinele cu poveștile și legendele din strămoși. Îmbrăcat în straie populare și recitînd versurile învățate din stră­buni, cîntărețul semăna cu Ilie Moromete, cel așteptat în mijlocul satului să citeas­că ultimile vești de pe colile mari de hîrtie.

Afară spectacolul muzical a fost înlocuit cu unul de lumini. 98 de mici lampioane, reprezentînd numărul stro­felor „Luceafărului”, s-au înălțat spre bolta peste care deja se lăsase întuneri­cul. Coliviile din hîrtie și-au luat zborul din fața Teatrului „Mihai Eminescu”, ca niște licurici ce au în­ce­­put, mînați de vînt, să deseneze cer­­curi deasupra orașului, lăsîndu-se într-un final și peste ele cortina pufoasă a no­ri­lor.

Andrei MIHAI