Marionetele americane spun povești japoneze

Scenografii Irina Niculescu și John Lewandowski au venit în România tocmai din Statele Unite ale Americii pentru a pune în scenă „O poveste japoneză”. Avanpremiera piesei de teatru de păpuși s-a jucat vineri seară, 16 martie, în sala mică a Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași, începînd cu ora 18.30. Pe băncile lungi, maronii, nu și-au făcut loc doar prichindei de-o șchioapă, ci și părinți și bunici curioși să afle povestea lui Yoneyaman, un luptător de sumo. Acesta încearcă să ajungă la o competiție de lupte, însă pe drum se îndrăgostește și își pierde din forțe. Astfel, pornește o cursă contra cronometru în care începe să se antreneze și încearcă s-o cucerească pe Marume, o fată care i-a ieșit întîmplător în cale.

Yoneyaman poartă un halat lung roșu, încins în talie cu un cordon, și-și face apariția pe scenă mî­nuit de Claudiu Gălățeanu. Ma­rio­neta este un luptător de sumo și­ret, care încearcă să ajungă la cur­tea unui anumit împărat, pentru a par­ticipa la o competiție de lupte. În­să drumul său nu este unul bine sta­bilit, ci se perindă de colo-colo prin pădure, strigînd cît poate el de tare că numele său nu e Yoneya­man, ci Munte-de-Orez. Monolo­gul lui vesel este însă întrerupt de o vo­ce care la început se aude vag, dar pe măsură ce înaintează pe că­rare, o descoperă pe Marume, o dom­niță elegantă, cu haine de cu­loa­rea laptelui și cu părul împletit în două codițe care-i cădeau pe spa­te. Un „gîdi-gîdi” spus de Yoney­man, urmat de o atingere în zona taliei, o fac pe fată să scape ulcica pe care o purta pe cap. Povestea de dra­goste dintre cei doi debutează aici, însă intriga piesei este amînată pî­nă cînd Munte-de-Orez ajunge la ca­sa lui Marume și, după o discuție cu mama și bunica fetei, constată că nu este atît de puternic pe cît cre­dea. Îl cuprinde o tristețe din care nici încurajările noii lui prietene nu-l pot scoate și se auto­inti­tu­lea­ză chiar Bob-de-Orez.

Bunicuța năzdrăvană

Bunica lui Marume intră în sce­nă sprijinindu-se într-un băț, iar ri­durile feței și părul cărunt te fac să-i intuiești vîrsta. Jucată de Liliana Mav­riș Vîrlan, femeia nu se lasă in­timidată însă de faptul că nu mai este tînără, ci chiar se oferă să-l aju­te pe Yoneyman să redevină Mun­te-de-Orez, antrenîndu-l în fiecare zi. Vocea ei aproape răgușită și puțin tremurată, dar și curajul de a se lup­ta parte-n parte cu un tînăr, îi fac pe cei din sală să izbucnească în ho­ho­te de rîs de fiecare dată cînd aceas­ta se arată în fața casei. La un mo­ment dat, chiar adoarme în picioa­re în timpul unei conversații cu prota­gonistul, dar actorul Dragoș Ma­tei, care a asigurat fundalul muzical cu instrumente de percuție, s-a apro­piat tiptil de ea, a strigat-o și a tu­șit ironic, bunicuța revenindu-și brusc și continuîndu-și replicile de parcă nu ar fi ațipit nici măcar o clipă.

Lipsa de încredere a lui Yoney­man în forțele proprii îl fac pe aces­ta să fie dezorientat. Cînd mama lui Marume îl roagă să aducă acasă va­ca Floare-de-Lotus, acesta nu reu­șește să o observe, pentru că anima­lul se perinda doar prin spatele lui. Cei mai mici spectatori din sală se hotărăsc, însă, să-i dea o mînă de ajutor protagonistului și toți încep să strige „e chiar în spatele tău”, du­pă ce startul a fost dat de o fetiță cu zulufi castanii, care ținea strîns în brațe un pudel alb de pluș. După cîteva secunde de ezitare, Bob-de-Orez face o piruetă discretă și dă nas în nas cu animalul încăpățînat pe care este nevoit să-l convingă să se întoarcă acasă cu el.
Luptă fără orgoliu

Piesa de teatru „O poveste japo­neză” este una atipică, întrucît cu­prinde elemente din cultura asia­ti­că, fiind pusă în scenă de doi ame­ri­cani și jucată de cîțiva actori-pă­pu­șari români. Acțiunea se con­cen­trează aproape în permanență pe dorința lui Yoneyman de a redeveni Munte-de-Orez și de a ajunge la competiția de sumo, iar la un mo­ment dat ai impresia că povestea de dragoste dintre el și Marume nu se va concretiza niciodată, rămî­nînd doar o idilă adolescentină. Cu toa­te acestea, iubirea tinerilor cade doar pe plan secund, iar protagonistul își amintește în permanență ce a în­vățat în casa celor trei femei spu­nînd de cîteva ori, ca numai pentru el, „luptă fără orgoliu”, cum l-a învățat bunica lui Marume.

Irina Niculescu și John Lewan­dow­ski au regizat o piesă de teatru despre perseverență, iubire și ajutor reciproc, arătînd prin jocul ma­rio­netelor mînuite de păpușari că ni­ciodată egoismul și răutatea nu pot provoca un deznodămînt fericit. În­căpățînarea lui Yoneyman și răb­darea celorlalte personaje au pro­vocat un șir de peripeții dinamice, care i-a făcut pe spectatori să fie cu­rioși să afle sfîrșitul poveștii lui Mun­te-de-Orez.