Muzica e ascultată de scaunele verzi

Ca să ajungi în sala Eduard Caudella din Casa Balș, unde are loc evenimentul Gala Performanței a Proiectului ART-CUMRU, întîi urci niște scări, după care mergi cîțiva pe un coridor pe ai cărui pereți vezi tot felul de tablouri pictate în diferite nuanțe. Cînd ajungi în sală, privirea îți este acaparată de pianul masiv care ocupă aproape jumătate din scenă. Pe scaunele căptușite cu catifea verde se așază cîteva femei îmbrăcate cu rochii elegante și bărbați cu cămăși apretate. E joi, 30 mai 2019, iar oamenii au venit să îi audă cîntînd, vocal sau intrumental, pe studenții de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE), pe cei de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (AMTAP) și pe cei de la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (USARB).

Primii care pășesc pe scenă sînt membrii corului Aletheia de la UNAGE, coordonat de dirijoarea lect. univ. dr. Dorina Iușcă. Fetele poartă rochii albastre, lungi, prinse în talie cu cîte un cordon auriu, se așază în primul rînd, iar băieții, îmbrăcați cu cămăși vișinii, se opresc în spatele lor. La semnalul dirijoarei, își iau cu toții partiturile în mînă și așteaptă să li se dea tonul. Printre piesele interpretate doar acapella se regăsește și „Lie ciocîrlie”, într-o variantă asemănătoare muzicii care este cîntată în bisericile protestante. Cu privirile pironite spre dirijoare, care în timp ce conduce corul mai și dansează, gesturile și mișcările studenților se schimbă în funcție de genul melodiei pe care o cîntă: bat din palme, folosesc un fluier din ceramică cu apă, în formă de rîndunică, sau cîntă fiecare cîte un vers, iar ceilalți îi răspund ca un ecou. „Ce frumos e! Păcat că a venit lume puțină! Înainte, cînd era vorba de artă, sala unde se ținea cîte un spectacol era arhiplină”, îi spune o femeie brunetă fetei de lîngă ea, care își tot prinde și deprinde părul. „Da, sînt talentați!”, îi răspunde tînăra, care își scoate cîteva clame din geantă.

După ce pleacă corul, Ivan Dicusar, student la UNAGE, vine pe scenă cu pași mărunți și cu privirea în jos. Se așază lîngă pian, așteaptă ca stativul să îi fie adus mai aproape, după care se uită timp de cîteva secunde la cea care îl acompaniază la pian și începe să cînte un lied din „Șapte babe blestemate”, o compoziție de-a lui Ion Runcu. „Cum dormeam azi-noapte-n pat,/ Vlad al Sandrei s-a ouat;/ Și-a făcut un ou,/ Vă jur pe legea mea,/ Uite-așa”, cîntă studentul, în timp ce desenează în aer conturul unui om imens și stîrnind rîsul publicului. „Uită-te în stînga!”, se aude din sală, iar un tînăr ocupă scanul de pe scenă și își ține acordeonul în brațe. Se numește Victor Viziru și este student la USARB. După ce se uită la public cîteva secunde, se așază pe scaun și începe să cînte cîteva valsuri.

Spre finalul serii, Anastasia Ghimboscaia de la AMTAP interpretează o arie și vocea ei face ca sala să vibreze. Timp de două ore, oamenii cufundați în scaunele verzi au uitat de norii negri și de ploaia de afară. Atunci cînd instrumentele nu mai sună, iar muzica nu se mai aude, sala Eduard Caudella rămîne acompaniată doar de zgomotul picăturilor de apă.

de Andreea CIBOTARIU