Pe Goldfaden l-a mostenit Iasul

Festivalul international de teatru “Avram Goldfaden” a revenit la Iasi dupa doi ani de tacere. Timp de 6 zile, in locatile Teatrului National s-au derulat expozitii ce-au derulat 60 de ani de existenta a statului evreiesc, spectacole care au pledat pentru revenirea la simplitate si sesiuni de comunicari despre interferentele culturale. De asemenea piesele de teatru au surprins momente ale realitatii evreiesti, intre umor si tragic, iar concertul de muzica klesmer si povestea Elizabetei Schwartz au adus spectatorilor adevaratele radacini evreiesti.

Piesa de teatru “Jocul regilor” de miercuri seara, 22 octombrie, a fost pentru spectatori o partida de sah intre prezent si trecut. Personajele, Frantz, Elsa si Walter, jucate de Mircea Rusu, Maia Morgenstern si Andrei Finti, au interpretat un triunghi conjugal cel putin bizar.

Sah-mat prezentului

Cind Frantz mergea in fiecare miercuri la clubul de literatura, Elsa lua legatura cu prima ei iubire, Walter. Cind ea pleca simbata la plimbare, Frantz se razbuna pe Walter spunindu-i ca e razboi, chiar daca acesta se terminase de 25 de ani. Minciunile spuse unul celuilalt erau un mijloc de a prelungi un timp care nu mai avea nici o acoperire in viata reala. Scriitor frustrat, egocentrist si narcisist, Frantz incerca sa conduca vietile celor din jur prin minciuni, supunindu-i propriului sau plan. Pe Walter il tinea in pivnita de mai bine de 25 de ani si, in schimbul traducerilor sonetelor lui Shakespeare, ii “oferea” subsolul casei drept loc de refugiu, mintindu-l totodata ca Elsa ar fi murit in momentul nasterii copilului. Pe cealalta parte, pe Elsa o mintea ca Walter a murit in timpul razboiului.

Frantz decide sa-i spuna adevarul lui Walter: “Stalin si cu Hitler sint oale si ulcele, razboiul e gata de foarte mult timp”. Acesta nu il crede si refuza acceptarea adevarului “Lasa-ma sa ma intorc la sonet”. Frantz incepe sa-i povesteasca despre Elsa intrebindu-l intr-un final: “Ai iubit-o?”. Recunoaste, iar Frantz incearca sa il omoare. Insa din pivnita deodata iese Elsa, care nu era la plimbare. Timp de acelasi sfert de secol ea se ducea simbata sa ii faca ordine si sa-i dea de mincare lui Walter. Fiecare afla acum ca s-au ascuns unul de celalalt.

Elsa e balanta celor doi. Unul ii ofera linistea materiala, iar celalalt linistea sufleteasca. Dar ambii sint nebuni, isterici si instabili. Elsa este “femeia echilibru”, reusind si sa il bata pe Frantz la sah, si sa il multumeasca pe Walter in discutiile lor filozofice.

Acasa e Romania

Joi, 23 octombrie, Radu Gabrea a revenit in cadrul festivalului cu “Romania! Romania! II: Cautindu-l pe Schwartz”. Obiectivul a urmarit-o pe cintareata klezmer Elizabeth Schwartz, prezenta si in primul film “Romania! Romania!”, care impreuna cu sotul ei, cintaretul si violonistul Yale Strom, cauta pe pamintul Tirgului Frumos urmele stramosilor ei evrei. “N-am venit sa caut singele lor, ci sentimentul ca aici este casa mea”, povesteste cintareata, lasind vintul sa-i stearga obrajii. Pelicula a fost presarata cu filmari din concertele acestora, reconstituind o radiografie a muzicii evreiesti. Daca vioara sotului ei ar fi avut glas, acesta ar fi fost al Elizabetei cintind in idis. “Cu foc romanesc”, cum i l-a descris sotul ei, cu ochii inchisi, cu muschii gitului mereu incordati, cu sprincenele arcuite ba a mirare, ba a zimbet, versurile nu se tradau de sint despredurere sau despre fericire.

Klezmer prin stomac

Festivalul International de Teatru “Avram Goldfaden” s-a incheiat cu un concert de klezmer/jazz. In Sala Cub a Teatrului National au rasunat cintecele vechi evreiesti. Luminile s-au stins o data cu un ultim “Shalom”, iar pe scena s-au aratat, rind pe rind acordeonistul Emi Dragoi, pianistul, basistul, percutionistul si interpreta Teodora Enache. “Hava Nagila”, sunete in limba idis, fara articulare pentru o ureche romaneasca, ieseau armonios din gura interpretei de jazz, cuvintele nemaifiind necesare.

Piesele de teatru, proiectiile de film si concertul de muzica klezmer din cadrul Festivalului “Avram Golfadem” au strins stomacul si au cautat liantul interior, amintindu-le spectatorilor ca “nu trebuie nici sa-ti fie rusine ca esti evreu, nici sa te mindresti”, cum ii spunea lui Schwartz un intelept evreu.

Dan CONDREA