Personajele lui Eminescu au învățat engleză
De pe scena Iașului, Subiectele săptămînii 3 noiembrie 2014 Niciun comentariu la Personajele lui Eminescu au învățat engleză 29Cine s-ar fi gîndit că Făt-Frumos din Lacrimă ar apărea pe scenă în pantaloni negri de piele și ar cînta în engleză despre viața lui? Cu siguranță producătorii Dan Spînu și Romeo Cozma. Împreună cu Orchestra Universităţii de Arte „George Enescu”, dirijată de Bogdan Chiroşcă, cei doi au adus pe scena Casei de Cultură a Studenților povestea lui „The one born from a tear” în data de 28 octombrie. Adaptată după basmul omonim a lui Mihai Eminescu, piesa este prima operă rock modernă din România. Tobele și chitara electrică se îmbină cu cea acustică și cu pianul, dar sunetele lor scapă doar pentru a întări momentele de tensiune dintre personaje.
Noroc că piesa e un musical și nu conține multă acțiune sau scene de luptă, căci bucata de scenă pe care joacă actorii nu depășește cinci metri. Înconjurați de viori, trompete și chitări ca într-un Colosseum strîmt, artiștii spun povestea lui Făt-Frumos din Lacrimă în versuri și în note înalte de operă. Născut din lacrimile Fecioarei Maria la rugămințile mamei lui, tînărul dorește să continue războiul purtat de tatăl său împotriva regelui vecin.
Înalt, brunet, cu fața conturată de barbă și mustață, sculptează cu sabia în aer gesturi amenințătoare către Algar, fiul dușmanului. Dar acesta, un băiat blond, frumos, cu inimă tandră, reușește să împace cele două regate și să lege prietenie cu Făt-Frumos. Ca în orice poveste, personajul principal este înzestrat cu inteligență și putere ieșite din comun, pe care le folosește pentru a-i ajuta pe ceilalți. Astfel se luptă cu Muma Pădurii pentru a elibera de sub blestemul ei regatul lui Algar.
12 inimi cu patru supape pe cilindru
Pe un panou din partea dreaptă a scenei se află traducerea versurilor. Și tot acolo apare gura unui narator care introduce fiecare scenă jucată în fața ochilor noștri. Traducerea este bună, însă adaptarea cuvîntului „witch” o mai aduce, din cînd în cînd, pe Muma Pădurii în epoca nostră numind-o simplu, vrăjitoare. Lupta dintre prinț și personajul mitic nu ne este înfățișată, ci ne lasă să interpretăm învingerea acesteia atunci cînd eroul se întoarce la palat împreună cu aleasa inimii, mîna dreaptă a „vrăjitoarei”, Joane. Fericirea lui este ca o umbră peste singurătatea prietenului său, iar de aceea, Făt-Frumos pleacă să i-o aducă pe fiica Împăratului Munților. Fiind de o frumusețe fără cusur și de o bărbăție ce ar face de rușine un fecior, mulți tineri au încercat să îi ceară mîna, dar toți au fost înfrînți de tatăl ei. Dar el este singurul care reușește să o scoată pe tînără din castel.
De aici influențele eminesciene se pierd, iar piesa capătă abia acum un aer mai modern datorită replicilor amuzante. Atunci cînd prințul se prezintă fetei aceasta îi face o remarcă ca un fitil aprins pentru pofta de rîs a celor din sală: „Cam solid pentru cineva născut din lacrimi”. Replicile în genul „e o bunăciune” scot publicul din sfera basmului creată de poveste și de rochiile lungi de prințese medievale. Însă ce păstrează asemănarea între cele două lumi, cea modernă și cea mitică, sînt sentimentele de iubire și gelozie. În lipsa lui Făt-Frumos Joane și Algar se tem că acesta va cădea pradă frumuseții fiicei Împăratului Munților și că își va uita promisiunile și îndatoririle. Însă prințul le demonstrează contrariul cînd se întoarce cu fata, iar lupta pentru ea este cea mai mare dovadă de prietenie. Tatăl ei este greu de învins deoarece, pe lîngă faptul că este un bărbat puternic, are un cal cu șase inimi, de departe cea mai neașteptată apariție a serii. Rolul calului iute și vorbitor este jucat de un tînăr care își pilește unghiile plictisit de agitația inutilă a stăpînului său. Spre deosebire de acesta, înțelege că tînăra are nevoie de sufletul ei pereche, iar că bătrînul, singurul personaj care amintește de cuvîntul rock datorită pletelor, nu este pregătit să se despartă de ea. Dușmanul lui este calul lui Făt-Frumos care are 12 inimi cu patru supape pe cilindru. Atunci cînd pe scenă apare armăsarul, sala arhiplină scutură totul în hohote de rîs. Un băiat în costum negru cu imprimeu de schelet ține în mînă un bust de cal alb, asemeni unei piese de șah.
Umorul monden sporadic împletit cu simțul datoriei și îmbrăcămintea de altădată, aduc o nouă viziune asupra basmului lui Mihai Eminescu.
Pentru că piesa nu este adusă în prezent decît prin anumite replici, hainele și săbiile vechi ne fac să ne dăm seama că omenirea nu s-a schimbat prea mult din punctul de vedere al gîndirii și că sentimentele sînt aceleași de la începutul lumii. Iar cu puțină răbdare și înțelegere descoperim că în spatele durității se ascunde ca după oglindă frica de singurătate și nevoia de mîngîiere.
Adaugă un comentariu