Un nor de culoarea negativului

Dacă o poză face cît o mie de cuvinte, atunci pot 30.000 alcătui un roman întreg? Cam de atîtea a avut nevoie piesa „Prăpădul”, ju­ca­tă joi seara în Sala Studio „Teofil Vâlcu” a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, plus încă vreo trei personaje și un decor mini­ma­list pentru a stimula imaginația pu­blicului. Frica față de ultimele clipe pe această lume desparte fotogra­ful Andrieș Farcaș de orice bucurie și sentiment care l-ar mai putea men­ține puternic înainte de a-și da răgazul. Pe Agnes, noua muză a artistului, o dezbracă de inhibiții și o îndeamnă să se dezvăluie așa cum este ea cu adevărat în fața unui străin pe care l-a întîlnit într-o stație de metrou. Doar Eva Farcaș, soția lui, nu se pierde în fantezii, și știe că mai are șanse minime la o căsnicie împlinită.

De pe scaune, noi privim și judecăm. S-au iubit vreodată cei doi soți sau au stat împreună doar de frica singurătății? Mici gesturi precum o umbrelă păstrată de Andrieș pentru Eva ne arată că afecțiune încă mai există între cei doi, însă trecutul nu se uită, iar ori de cîte ori se plînge femeia de căs­nicia ei, se schimbă perspectiva asu­pra relației celor doi. Fotograful încearcă însă să lase trecutul deo­parte pentru o muză mai tînără, un model cu un chip mai vioi decît cel al soției. Despre Agnes descoperim pe parcurs că este o fată de la țară, care locuiește într-un apartament mic și murdar, cu o slujbă unde este nevoită să curețe după alții. Pe ea situația o roade pe dinăuntru, dar pe Andrieș îl lasă rece, el fiind interesat doar de munca sa – de cele 30.000 de femei pe care vrea să le imortalizeze în fotografii cît timp mai are de trăit. Și pe toate le vede în Agnes, pe care speră să o transforme în femeia ce-i va plînge mor­mîntul și-i va purta mai departe moștenirea. Astfel el va trăi mai departe prin opera sa, iar numele său nu va fi uitat.

Privim în continuare cum fata de la țară îl cucerește pe fotograful cinic și ambițios, dar și cum acesta începe să se piardă printre norii ei, ai săi, și ai soției. Toți sînt gri, pre­cum negativul creațiilor artistului, dar nu se risipesc la fel de ușor. Fiecare trebuie tratat cu o soluție diferită, iar Andrieș crede soluția este o cufundare obsedantă în mun­ca sa. Agnes crede că își poate trata boala din viața sa doar cu afecțiunea fotografului, iar Eva ajunge să-și aline pierderea cu ultima operă a artistului cele 30.000 de femei pe care le-a pozat.

Paul ANDRICI