Ziua în care comedia a ieșit la rampă

De pe scena Iașului Niciun comentariu la Ziua în care comedia a ieșit la rampă 2

„Ne-am săturat de atît gri, cenușiu, de atîta apăsare și tristețe”, așa că opt seri la rînd s-a rîs. Fie pe scena Ateneului din Tătărași, fie în Casa de Cultură a Studenților (CCS), de pe 16 pînă pe 23 mai, Festivalul de teatru EuroArt a descrețit 4000 de frunți. Cel puțin la atît aproximează numărul total al spectatorilor directorul Fundației Culturale Timpul, Adi Afteni, organizatorul evenimentului. Ediția de anul acesta a avut, pe ici și pe colo, elemente vechi și noi. Pe lîngă Ion Caramitru, coborît de pe scenă cît să-și lanseze cartea „De la Hamlet la Hamlet si mai departe”, aceleași au rămas și bordurile pe post de afișiere. În schimb, pe scenă n-a mai urcat anul acesta nici o trupă din Iași.

Un terorist sentimental urcă pe sce­­nă. E duminică, 16 mai, ora opt și cî­teva minute, și tocmai îi începe pro­­cesul. „Niște fete” din viața lui ajung la bară, una cîte una, pledînd pen­tru cauza lor comună, împotriva in­culpatului, un anume Guy. Ver­dic­tul înseamnă căință din partea vi­no­vatului, care rămîne însă doar du­pă cortină. Pentru că, după cum scrie re­gizorul Cristi Juncu în recenzia pie­­sei, „în cazul băieților nu mă aș­tept la o redresare morală majoră, avînd în vedere faptul că n-am reu­șit, pe parcursul repetițiilor, să-l con­ving pe actorul din rolul principal (Vlad Zamfirescu) că personajul pe ca­re-l interpretează a făcut ceva grav. As­­ta e”. Piesa Teatrului „Geor­ge Ci­prian” din Buzău, a deschis oficial săptămîna teatrului de comedie, de­numită de-acum în mod tradițional Eu­roArt Iași.

Serile s-au scurs una după alta, cu actorii chemați la rampă de sălile pli­ne ochi. Biletele pentru fiecare din­tre piese, scoase la vînzare îna­in­te de începerea festivalului, au fost vîn­dute în totalitate încă dinainte de pri­ma reprezentație.

La priveghiul celor singuri

Luni seara, la „Te iubesc! Te iu­besc” jucată de Compania de tea­tru D’AYA din București, cele aproa­­pe 800 de locuri ale sălii Gaudeamus a CCS au fost umplute ochi. Însă, „anul acesta n-au mai fost probleme cu su­pra­punerea pe locuri, cu bi­le­te­le. Am avut o echipă de voluntari mai mare și din punct de vedere or­ga­ni­za­to­ric ne-am descurcat mai bine decît anul tre­­cut”, a fost de pă­re­re Adi Afteni.

Marți seara a fost rîndul lui Radu Afrim, regizorul nonconfor­mist al scenei românești, să vină cu bu­na dispoziție. Piesa sa, „Sufletul. Pun­cte de veghere” – o comedie nea­gră balcanică, a luat moartea și a dat cu ea de pămînt pe toate părțile, sco­țînd scîntei de rîs la fiecare gest. Iar rolul Lilianei Ghiță, cel de boci­toa­re versatilă, a sfidat fiecare nor­mă a priveghiului, într-un spectacol pe viață și pe moarte.

Festivalul s-a încheiat cu o po­ves­te despre „cei mulți și totdeauna sin­guri”. „În piața Vladimir”, monta­tă sub acoperișul Teatrului „No­tta­ra” din București, s-au întîlnit Vera Iva­nova (Luminița Gheor­ghi­u) și Pavel Sergheevici (Emil Hossu). Asta doar după ce au trecut de prima ti­­nerețe și au ajuns la marginea socie­­­tă­ții, pentru că abia atunci și-au putut în­cepe „posibila” viitoare poveste de dra­goste.

„Din punct de vedere al orgolii­lor e foarte greu de adus o premieră. E normal, fiecare teatru vrea să se joa­ce prima dată pe scena sa piesa mon­tată. Noi am reușit să aducem două anul acesta. Și e foarte important pentru că asta înseamnă că festiva­­lul a crescut de la an la an”, s-a lău­­dat Adi Afteni. Premierele de anul acesta s-au jucat joi și vineri. Pri­ma a fost cea a Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, cu piesa „O noapte nebună, nebună”. Ada­p­ta­rea după dramaturgul bri­tanic Ray Cooney a adus un pic amin­te de co­mi­cul lui Caragiale, atît prin si­tua­ți­i­le create, cît și prin con­strucția ac­țiu­nii și a personajelor sa­tirizate.

Cea de-a doua premieră a fost spec­tacolul celor de la D’AYA – „Mă mut la mama”, cu fostul OTV-ist Ga­briel Fătu, în rolul fiului mai mic, la fel de rătăcitor ca fratele său mai mare, întors acasă la o mamă care își trăiește a doua tinerețe.

Găluște cu prune

Înainte de a-i vedea cu măștile bine întipărite pe fețe, spectatorii care au trecut spre locurile lor prin foa­­ierul CCS, au putut să-i vadă pe fie­care dintre actorii care au urcat pe sce­nă într-o altă lumină. Una albă, de neon. Caricaturile lor, realizate de ar­tistul Marius Damian, au fost ex­pu­se pe toată durata festivalului, pe pe­reții Casei de Cultură. Expoziția a reprezentat o noutate față de ed­i­ți­i­le anterioare, care s-au rezumat ex­clu­siv la arta dramatică.

O altă inovație au reprezentat-o anul acesta lansările de carte. Fără costum și machiaj de această dată, Ion Caramitru a dat scîndurile și reflectoarele pe un prezidiu. În aula Uni­ver­sității „Petre Andrei” și-a lansat joi, 20 mai, volumul de memorii „Ion Ca­ramitru – De la Hamlet la Hamlet și mai departe”. Printre ce­lelalte cărți lan­sate săptămîna trecu­tă, majoritatea tan­gente cu lumea dra­maturgiei, s-au aflat „O istorie dia­logată a Teatrului Na­țional Iași” a lui Călin Ciobotari și vo­lumul Antoanetei Zaharia – „Do­riți găluște cu prune?”

Alex VARNINSCHI

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top