Biblioteca Centrală Universitară nu are titlu de proprietate pe clădirea din Fundație

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi are un fond de cărţi de 2,5 milioane de exemplare, are una dintre cele mai frumoase clădiri-sediu din Iaşi, este un simbol al centrului universitar ieşean, dar nu are titlu de proprietate pe clădirea în care îşi desfăşoară activitatea. Conducerea instituţiei culturale ieşene are o serie de proiecte importante prin care îşi doreşte să modernizeze activitatea bibliotecii care au fost respinse sau care sînt pe punctul de a nu putea fi depuse pentru axa europeană 2014-2020 fiindcă nu este proprietară a clădirii din Fundaţie. Aceştia susţin că toată documentaţia este depusă la Ministerul Educaţiei Naţionale şi că legal nu ar mai exista niciun impediment pentru a primi titlul de proprietate. Cu excepţia birocraţiei.

Cu banii pe masă, dar fără titlu de proprietate

Conducerea BCU a remarcat pen­tru prima dată această pro­ble­mă în urma depunerii unui proiect pe o linie de finanţare interna­ţio­na­lă, pe domeniul culturii. Aceştia in­ten­ţionau să pună la dispoziţie cititorilor, studenţilor şi cadrelor di­dac­tice care frecventează sălile de lectură un acces mai rapid la fondul de carte, în condiţiile în care din totalul de 2,5 milioane de volume, cel mai mare rulaj este pe aproximtaiv 50.000 de cărţi.

Pentru acest lucru, toate acestea urmau a fi inscripţionate cu un cod de bare pe sistem RFID, iar la in­tra­rea în bibliotecă urma a fi instalat un senzor pentru ca nimeni să nu poată părăsi incinta cu cărţi pentru care nu a primit acceptul de împrumut la domiciliu. „Am reuşit să gîn­dim un astfel de sistem, să-l pre­gătim, am accesat şi o linie de fi­nan­ţare care avea ca donatori Nor­ve­gia, Islanda şi Liechtenstein. Pro­iec­tul prevede şi instalarea unui sis­tem de urmărire online a sălilor de lectură şi tot ce mai ţine de posibili­ta­tea de a degreva oamenii şi de a crea un acces nemijlocit la carte. Aici ne-am trezit cu o situaţie la care nu ne-am fi putut aştepta – nu avem titlu de proprietare pe clădire”, a declarat prof. univ. dr. Gheorghe Teodo­res­cu, directorul instituţiei.

Acesta susţine că problemele tre­nează încă din timpul regimului co­munist, odată cu naţionalizarea ac­ti­velor statului, şi nu s-au încheiat pînă astăzi. „Problema a fost în­tre­ţinută din mai multe motive, dar, du­pă naţionalizare, biblioteca a de­ve­nit practic patrimoniu public şi a mai rosti cuvîntul proprietate era ca şi cum ai fluiera în biserică, era o adevărată ofensă la adresa unui sistem care nu recunoştea ideea de drepturi de proprietate”, a adăugat acesta.

„Nu putem face momentan nimic”

Practic, pentru a obţine fi­nan­ţa­re pe proiectul respectiv, biblioteca avea nevoie de un act de proprie­tate şi de un extras de carte fun­cia­ră. Dacă al doilea element nu poate fi obţinut în lipsa primului, s-a mai descoperit încă o problemă – între 1984 şi 1985 s-au făcut o serie de extensii asupra clădirii care nu fi­gu­rează în planşele din planul de construcţie originar. Prin urmare, conducerea BCU a fost nevoită să facă noi măsurători şi să depună actele necesare pentru a obţine o nouă carte funciară, avînd nevoie şi de titlul de proprietate. „Am înce­put toate demersurile la minister, am dus tot felul de documente, s-a mers de mai multe ori la Bucu­reşti, însă deja se lungeşte foarte mult termenul. Intrăm pe noile axe de finanţare în aprilie, pe POSDRU, la care intenţionăm să revenim cu acest proiect”, a adăugat prof. univ. dr. Gheorghe Teodorescu.

Acesta a precizat că ultimul răspuns oficial pe care l-a primit de la minister pe această chestiune a fost acela că emiterea titlului de proprietate pe numele BCU Iaşi ţine de o semnătură de la departamentul juridic, una a ministrului Re­mus Pricopie, fiind îndeplinite toa­te condiţiile pentru emiterea Ho­tă­rî­rii de Guvern prin care să se sta­bi­lească proprietatea clădirii. „Dar ne-am lovit de acest obstacol birocratic. Ne-au transmis că nu sîntem singurii cu cereri, că sînt şi al­te priorităţi la nivelul învăţăm­î­n­tu­lui naţional. Dar noi ne blocăm. Nu putem să stăm cu mîna întinsă la nesfîrşit la minister pentru fonduri pe care oricum nu le primim, iar dacă există această oportunitate… Nu putem face momentan nimic, oricîte idei am avea, oricît ne-am mobiliza, dacă nu avem elementele pe care legislaţia euro­pea­nă în domeniul achiziţiilor de servicii publice ne obligă să le avem”, a completat directorul BCU Iaşi.

Un proiect important – edituri româneşti cu volume cotate ISI

Biblioteca mai are pregătite o serie de proiecte care aşteaptă doar existenţa actului de proprietate pentru a putea fi depuse pe noile linii de finanţare care vor fi des­chi­se. Unul dintre acestea se referă la colecţii speciale, care adăpostesc cărţi cu valoare ce nu poate fi cuan­tificată, foarte rare, şi care sînt greu de încredinţat din cauza riscului de a se degrada. „Nici măcar cercetătorilor care fac studii se­rioa­se nu putem să le dăm. De aceea ne-am gîndit să le în­ca­se­tăm, sînt o serie de casete speciale, am contactat şi firma care ne poate furniza tehnologia necesară, fiind­că sînt elemente de patrimoniu, foarte importante şi irecuperabile în caz de degradare. Patrimoniul trebuie să îl păstrezi, dar el trebuie să fie deschis”, a precizat prof. univ. dr. Gheorghe Teodorescu. Acesta a specificat că se planifică reali­za­rea unui laborator dotat cu toată tehnica necesară studierii colecţii­lor vechi pentru ca acestea să nu se degradeze.

Un alt proiect important ţinteş­te principalele edituri din ţară care publică volume în colecţii de cerce­tare ştiinţifică sau de interes universitar. Biblioteca îşi doreşte rea­li­zarea unui parteneriat cu aceste edituri pentru ca versiunile digita­le ale cărţilor de pe anumite do­me­nii de interes să fie făcute publice, în versiuni digitale, bilingve, cerce­tătorilor din străinătate care sînt interesaţi de astfel de domenii. Miza unui astfel de proiect ar fi cooptarea cărţilor şi a editurilor în bazele de date internaţionale, co­ta­te chiar ISI, ajutînd astfel cadrele didactice care nu au acces la revistele din străinătate exclusiviste să poată realiza o cercetare „care mă­car să fie vizibilă. Vrem să introducem sistemul de carte online şi din această privinţă nu am vrea să facem un efort pompieristic, să ne apucăm să cumpărăm scanere de mare putere şi să scanăm toată car­tea, ci să apelăm la versiunile digitale de la edituri”, a conchis directorul.

Însă orice proiect al bibliotecii stă momentan în aşteptarea bună­voin­ţei unui minister şi a unui pumn de semnături, rătăcite prin hăţişul birocraţiei.