Copiatul în sesiune, un adevărat film de spionaj

În timpul sesiunii, nu toți studenții reușesc să se pregătească temeinic pentru fiecare examen. Alții nici măcar nu se uită peste cursuri, ci se bazează pe un sistem de copiat aproape nedetectabil, avînd alături un prieten care știe să rezolve subiectele de la examen. Mai sînt și cei care preferă metodele tradiționale de copiat, dar ei riscă să nu strîngă toată materia în copiuțe, rămînînd în pană de idei. În plus, ei pot să fie prinși la trișat de profesori mult mai ușor decît colegii lor care au tehnologia în buzunare sau sub gulere. Astfel, odată cu evoluția smartphone-urilor, s-au reinventat și metodele de copiat, apărînd inclusiv camere și căști aproape imposibil de observat, dar și ceasuri care pot citi documente în format electronic.

Pixul cu cerneală care poate fi văzută doar sub razele ultraviole­te, copiuțele prinse sub fustă, bă­ga­te în mînecă, sub bancă, sub pi­cior sau lipite de talpă, pixul cu ro­lă de hîrtie încorporată sau foile cu subiectele rezolvate de acasă sînt doar cîteva dintre metodele deja tra­diționale de a copia. Deși acestea sînt folosite și astăzi, încep să piar­dă din popularitate, mai ales în rîndul studenților care sînt constrînși de teama restanțelor. Astfel, ei ape­lează la sisteme de copiat de ulti­mă generație ce sînt scumpe, cu pre­țuri pornind de la 300 de lei, ajungînd chiar pînă la 2.000 de lei. Dacă nu-și permit să le cumpere, studenții au posibilitatea de a le închiria, plă­tind între 30 și 50 de lei pentru un dispozitiv care va fi returnat imediat după ce se termină examenul.

Dacă cei din spate nu pot să tra­gă cu ochiul în lucrarea colegului din față, atunci se bazează pe clasi­cele fotografii ale cursurilor de pe telefon. Dacă au primit de la profe­sori cursuri în format Power Point, Word sau PDF e cu atît mai bine, fiindcă orice smartphone citește ast­fel de fișiere. Aceasta este cea mai po­pulară metodă de a copia, ală­turi de fițuică.

Răspunsurile se găsesc în nasturi

Cea mai nouă metodă de copiat este cea cu ajutorul camerei video de tip nasture, care funcționează cu un modul emițător de mărimea a două cutii de chibrituri, deci foarte ușor de ascuns. Astfel, persoana ca­re dă examenul trebuie să aibă cu el căști bluetooth, telefon și camera video, care se conectează prin Wi-Fi la un telefon sau tabletă de ultimă generație, unde trimite imagini de calitate înaltă. Cel care primește i­maginile va rezolva subiectele și va dicta răspunsurile prin telefon. „Co­legii mei folosesc nasturele cu ca­meră video, este o metodă foarte bună de a copia. Am stat lîngă un coleg care l-a folosit în timpul examenului și nici nu mi-am dat sea­ma că a trișat. Abia după ce am ie­șit, mi-a zis că i-a dictat cineva toa­te rezolvările subiectelor și nu mi-a venit să cred, eu nu am observat nimic”, spune Dan, student la Fa­cul­tatea de Biologie de la Univer­si­tatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).

Problemele pot apărea dacă es­te distanța prea mare între persoane, fiindcă atunci se pierde conexiu­nea. Aceasta nu trebuie să depășească 50 – 70 de metri sau două etaje. Per­soana care primește imaginile transmise trebuie să stea pe partea clădirii unde are geamuri camera în care se află cel care dă exame­nul, la nu mai mult de 15 metri de clădire. Avantajele acestei metode de a copia sînt faptul că este foarte discretă, rapidă și nu interferează cu alte sisteme de copiat, camere vi­deo sau cu alte rețele. Dezavan­ta­jul este prețul, o astfel de cameră ajun­gînd să coste între 1.500 și 2.000 de lei, aproape cît valorează taxa de școlarizare pe un an la Facultatea de Litere.

O altă metodă este cea a siste­mu­lui de copiat prin handsfree sti­cker, care este compus dintr-o cas­că invizibilă pentru copiat și un stick cu microfon încorporat. Casca se introduce în ureche, stick-ul se co­nec­tează la telefon prin bluetooth, apoi se lipește sub gulerul cămășii, fiind gata de utilizare. Avantajul es­te că se poate respinge un apel sau poate fi apelat ultimul număr din agenda telefonului, fără ca acesta să fie scos din buzunar. Cu toate acestea, metoda este destul de cos­tisitoare în raport cu modali­tă­țile clasice de copiat, prețul unui sticker pornind de la 300 de lei.

Bursele se duc pe căști invizibile

Microcasca japoneză, numită și cască invizibilă, poate fi cum­pă­rată în set format la alegere dintr-un pix, o pereche de ochelari, un ceas, un telefon modificat special sau un colier cu mufă jack, toate cu microfon și bluetooth. Prețurile pentru aceste sisteme pleacă de la 40 de lei și ajung pînă la 350 de lei, în funcție de tehnologia folosită. Spre exemplu, un set format din cască invizibilă și colier cu bluetooth de ultimă generație costă 270 de lei, dar poate fi închiriat pentru 40 de lei.

Smartwatch-urile reprezintă ul­tima tendință în materie de copiat la examene. Cele mai noi modele au aplicații care permit utilizatorilor să citească documente electronice. O alternativă la aceste dispozitive destul de scumpe – cu prețuri care pornesc de la 1.100 de lei – sînt ceasurile speciale pentru copiat, care deschid doar fișiere în format .txt, iar acestea costă aproxi­mativ 200 de lei.

Cum ajung studenții la furnizorii de dispozitive pentru copiat? Numerele lor se găsesc peste tot: în stațiile de autobuz, pe holurile căminelor sau în pupitrele de la facultăți sau chiar pe grupurile de pe Facebook ale facultăților, unde publică diverse anunțuri.

Ruleta rusească a sesiunii

Puși în fața unei schimbări a modului în care se practică trișatul la examene, cadrele didactice trebu­ie să ia măsuri suplimentare pentru a se asigura că studenții nu vor copia. „Profesorii vin cu liste nominale și ne așază în bănci în ordine alfabetică, cu un loc distanță între noi. Sîntem cam patru sau cinci pe rînd. Gecile trebuie sa fie toate pu­se în cuier, iar gențile le punem pe jos, la capătul rîndului de bănci. Tele­foa­nele trebuie să le închidem. Avem cîte trei sau patru supraveghetori la fiecare examen: unul stă în față, unul în spate, iar doi se plimbă pe mijloc”, spune Ioana, studentă la Fa­cultatea de Economie și Adminis­trarea Afacerilor de la UAIC.

De asemenea, profesorii au regîndit inclusiv modul în care își alcătuiesc subiectele, încercînd să evite tendința studenților de a co­pia. „La examenul oral, mă asigur că telefoanele sînt închise și că nu s-a scris pe bănci, iar la examenul scris, încerc să formulez subiecte pentru care nu se poate copia. Stu­den­tul trebuie stimulat să învețe, mai ales că majoritatea celor de la Drept vor să dea la Institutul Na­țional de Magistratură, unde tes­ta­rea este de tip grilă, iar acolo trebuie să știe totul pe de rost”, a ex­pli­cat conf. dr. Marius Nicolae Ba­lan, profesor la Facultatea de Drept de la UAIC.

Profesorii le recomandă stu­den­ților să nu-și cheltuie bursele pe sisteme moderne de copiat, ci să învețe pentru cariera pe care vor să și-o construiască. Chiar și așa, tinerii se mai ajută între ei din cînd în cînd, șoptind pe nerăsuflate răs­punsuri sau trăgînd cu ochiul în lucrările altora.

Cei mai încre­ză­tori ori au în­vă­țat toată noaptea de dinaintea examenului, ori au fițui­ca în buzunar. Iar pentru cei care nu își permit să plătească sute de lei pe un sistem de copiat de ul­ti­mă gene­rație și nici nu se pre­gă­tesc suficient pentru testări, spe­ran­ța rămîn profesorii care îi surprind, lăsîn­du-i cu materialele pe bancă.