Finanțarea învățămîntului superior s-a înecat în criterii

În urma clasificării realizate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS), s-a promis o finanțare suplimentară pentru acele universități care s-au încadrat în categoria instituțiilor de învățămînt superior de cercetare avansată și educație. Or, pe lîngă faptul că Con­siliului Națio­nal pentru Fi­nan­ța­rea Învățămîntului Superior (CNFIS), care trebuia să elaboreze metodologia acestei finanțări, încă se mai rătăcește în criterii, banii de la minister au venit și mai puțini decît cei din anul trecut. În timp ce bugetul a fost împărțit, din nou, în mod egal, conducerile universităților se întreabă de ce și-au ros coatele în vară ca să depună în timp record toate documentele pentru o clasificare care pînă acum le-a adus doar mai mulți doctoranzi și masteranzi. Însă pînă și pe aceștia trebuie să îi plătească din propriul buzunar.

Finanțarea universităților din Ro­mânia este realizată de către Mi­nis­te­rul Educației, Cercetării, Ti­ne­re­tului și Sportului (MECTS) prin intermediul Con­siliului Național pentru Fi­nan­ța­rea Învățămîntului Superior (CNFIS). Acesta din urmă trebuia, începînd cu anul universitar în curs, să elaboreze o metodologie pentru a da bani universi­tă­ți­lor ba­za­tă pe noile prevederi ale le­gii, care să intre în vigoare începînd cu aprobarea bugetului țării și implicit al educației pentru anul 2012. „Văd că deocamdată nu vor veni banii, pentru că sînt tot timpul promisiuni și fi­nanțarea se face egalitarist, fără a se ține cont de locul pe care îl ocupi în­tr-o clasificare. Ei spun că da, pî­nă la urmă se va elabora o metodologie, dar au avut timp Slavă Domnului. Deo­cam­da­tă însă nu au realizat ni­mic. Încă discută criterii”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, rectorul Uni­ver­sității de Medicină și Far­ma­cie „Grigore T. Popa” din Iași.

Unul dintre cele mai importante aspec­te pe care trebuia să le cla­rifice această me­to­do­logie este acela pri­vind modul în care se acorda finanțarea de bază. Pînă în prezent, universi­tă­țile pri­meau bani în funcție de o unitate denumită „student-echivalent”, bani care aco­pereau o bună parte din șco­la­rizarea unui student la buget. Iar în funcție de numărul de studenți, apro­bat în prealabil de către minister, o instituție de învățămînt superior pri­mea ceea ce este denumit „fi­nan­ța­rea de bază”. „Pentru determinarea ni­ve­lului finanțării de bază, referința prin­cipală de calcul este indicatorul nu­mit «alocația unitară netă pe student echivalent, finanțat de al buget». Sta­bilirea numărului de studenți echi­va­lenți pentru un profil de­pin­de de numărul studen­ți­lor fizici în profi­lul respectiv și for­me­le de în­vă­țămînt (zi, seral, etc.) ce se regăsesc în ca­drul pro­filului”, se preci­zea­ză pe site-ul CNFIS-ului. Cu mențiunea că uni­ta­tea cea mai mi­că pe student echi­va­lent es­te la științele so­cio-umane, avînd va­loarea aproximativă de 2500 de lei. Valoare care, teoretic, tre­buia să crească mă­car pentru cele 12 universi­tăți din categoria cercetare avan­sată și educație.

Metodologia fantomă

În întîlnirile din toamnă ale CNFIS-ului, se discutase despre o metodologie care „se va baza pe gran­turi, care să acopere costul efectiv al studiului pe cele trei cicluri ale me­diului universtar. Numărul grantu­ri­lor în orice caz va fi mai mic decît nu­mărul locurilor subvenționate de la buget. Oricum, finanțarea a scăzut considerabil. Dacă aceasta a ajuns acum la 2500 de lei pe student, pentru studiile socio-umane, unde coeficientul este unu, în 2008 era de 3600 de lei. Asta înseamnă că fi­nan­ța­rea de bază a ajuns undeva la circa 60%, în termeni nominali, din cuantumul anilor 2008, și în termeni reali mult mai puțin, cam 40% din ceea ce era atunci”, a explicat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul Univer­si­tă­ții „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC). Acesta mai precizează și faptul că, un astfel de grant, care să acopere studiul pe un întreg ciclu de învățămînt al unui student, va trebui să fie undeva în jurul sumei de 5-6000 de lei, la științe umane, deoarece da­că finanțarea pe student echivalent aco­peră două-treimi din cheltuielile șco­la­rizării, grantul va acoperi sută la sută.

Cea mai semnificativă problemă este, însă, cea legată de clasificarea uni­versităților. Cele 12 din prima ca­tegorie trebuiau să fie stimulate fi­nanciar începînd cu anul 2012, pen­tru a putea desfășura atît activitățile de cercetare, cît și pentru a susține doctoranzii și masteranzii să desfășoare această activitate, fiindcă ele au pri­mit 60% din numărul locurilor la doc­torat și masterat din țară. În acest con­text însă, răspunsul ministerului de a finanța în minus universitățile este unul la care conducerile institu­ți­ilor de învățămînt superior din Iași nu găsesc o explicație. „Fi­nan­ța­rea la noi la universitate a scăzut de la 7000 de lei pe student la 5600. Deci este o diminuare masivă a finanțarii. Deși s-a spus că orientarea va fi că­tre cele 12 universități de cercetare avansată, cum nu s-au făcut încă ace­le criterii, s-a aplicat din nefericire același principiu egalitarist în care toată lumea primește la fel. Astfel, toate universitățile de medicină din țară au primit această sumă, care este diminuată considerabil față de cea de anul trecut. În momentul în care avem un buget la educație de sub 3% din PIB atunci nu mai putem să discutăm decît despre cum sînt dirijiați acești bani”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae.

Cu studenți, dar fără bani

Singura prevedere care s-a res­pec­tat, este cea privind distribuirea lo­curilor la doctorat și masterat. De­și s-au în­tîr­ziat înscrierile în toamnă, la ambele cicluri de studiu, din cau­za faptului că ministerul nu a anunțat numărul de locuri distribuit fiecărei universități din cele trei categorii, pînă la urmă cele de cercetare avan­sată și educație au primit 60% dintre locurile de la doctorat și masterat. Pro­blema pe care au semnalat-o atunci conduceri­le instituțiilor de în­vă­ță­mînt superior era cea privind faptul că nu a fost suficient timp și nu au existat suficienți conducători de doc­torate pentru ca locurile de la școlile doctorale să fie ocupate. Acum însă, au ajuns să nu mai regrete. „Degeaba a pri­mit o universitate un număr dublu de locuri la doctorat pentru că ele nu au putut fi ocupate. Și atunci, ne­pu­tînd fi ocupate, ele nu au fost fi­nan­ța­te. Și dacă erau ocupate și nu erau finanțate, atun­ci universitatea trebuia să plătească din banii proprii studenții. Vedeți ce se întîmplă acum și la universitatea noastră, că trebuie să finanțăm noi studiile doctorale, deocamdată”, a precizat prof. univ. dr. Vasile Ișan.

Există însă posibilitatea ca fi­nan­țarea să fie acordată în continuare de către minister, respectînd condiția ca propu­ne­rea de metodologie elabora­tă de că­tre CNFIS să fie trimisă către a­pro­bare. În aceeași situație sînt a­cum și studenții de la studiile doctorale, care au fost plătiți pe trei luni de zile, cu suma de 735 de lei pe lu­nă, pînă în ianuarie inclusiv, urmînd ca la începutul anului să se ia o de­ci­zie cu privința la bursele pe care aceștia le vor primi în continuare.

Dacă metodologia de la CNFIS va intra în vigoare, școlile doctorale vor primi granturi pentru fiecare student-doctorand, iar acestea vor fi cu mult mai substanțiale decît banii pri­miți la sfîrșitul lui 2011. „Me­to­do­lo­gia trebuia să intre în vigoare de la 1 ianuarie. E de înțeles că a fost va­can­ță de iarnă, dar este posibil ca aceas­ta să intre în vigoare în lunile ur­mă­toa­re și atunci se face rectificarea bugetară. Nu e obligatoriu să intre nu­mai­decît de la 1 ianuarie ca ea să fie va­li­dă pe tot parcursul anului”, aprecia­ză prof. univ. dr. Vasile Ișan. Mai mult, acesta pune în discuție și felul în care procentul primit de către edu­cație în urma diviziunii bugetare. „Cred că fixația asta pentru un procent din PIB este cumva de neînțeles atîta vreme cît PIB-ul nu este suficient de mare încît să ofere o fi­nan­ța­re acoperitoare pentru acel procent. Pentru că 6% din nimic în­seam­nă tot un nimic. Lucrurile nu stau chiar așa, dar totuși…”

***

Indiferent care vor fi alegerile pe care le va face ministerul în perioada următoare, realitatea academică la începutul lui 2012 este una complet diferită față de cea pe care o picta, la momentul aplicării, în apri­lie, Legea Educației. Ministerul în­că nu a deblocat posturile din în­vă­ță­mînt, deși cadre di­dac­tice care să în­de­plinească toate criteriile de abilitare ar exista.

Cît despre finanțare, dintr-o lege care promova cercetarea și promitea fi­nan­țare neîntreruptă, ne-am întors din nou la universități care își plătesc pro­fesorii, studenții și doctoranzii din pro­priile buzunare. De unde plecasem și în 2011.

Cătălin HOPULELE