În universitățile europene, românii se strecoară prin gaura cheii

Chiar dacă ideea de a studia în altă țară le surîde din ce în ce mai mult tinerilor români, unul din cele mai mari obstacole îl constituie plata taxei de școlarizare. Deși România este membră a Uniunii Europene din 2007, singura șansă pentru ei rămîne împrumutul bancar, luat tot de la străini. Cu toate că studiile de la noi sînt, în final, recunoscute în Occident, ele nu-ți asigură și locul acolo. Fără un atestat de cunoaștere a unei limbi străine, studenții nu pot face nimic.

Joi, 18 martie, a avut loc la Iași cea de a treia ediție a Tîrgului Internațional al Ofertelor Academice (RIUF). În jur de 30 de expozanți și-au prezentat ofertele în fața celor peste 2500 de tineri care i-au vizitat. Dacă pentru unii pare devreme, organizatorii evenimentului spun că perioada de înscriere la majoritatea universităților străine se apropie de final.

Primul lucru care trebuie să îl facă un student, înainte de a merge la studii în străinătate, este să susțină un test care să-i ateste competențele lingvistice. Aproape toate universitățile cer un astfel de certificat la dosarul de admitere. Cum în Regatul Unit, Olanda sau țările nordice majoritatea cursurilor sînt cu predare în limbă engleză, sînt acceptate atestatele International English Language Testing System (IELTS), Cambridge sau Test Of English as Foreign Language (TOEFL). În spațiul francofon (Franța, Belgia) cel mai indicat este DELF-ul, iar în cel german Zertifikat Deutsch-ul. De exemplu, pentru a putea urma cursurile unui master de un an în Media și Jurnalism, aplicantul trebuie să aibă nivel B – în caz că a dat testul Cambridge – sau minimum 6,5 puncte pentru IELTS.

De asemenea, studentul trebuie să fie foarte atent și la perioada în care se depun candidaturile. Aceasta variază de la o universitate la alta, chiar dacă se află în aceeași țară. De exemplu, la Oxford înscrierile pentru licență (n.r.: bachelor) încep cu mai bine de un an înainte, iar la Universitatea din Brunel (Marea Britanie), dosarele se acceptă chiar și în luna septembrie. Oricum, în general, termenul final este luna aprilie.

„Ca domenii, majoritatea sînt interesați de psihologie, business, management și drept. De asemenea, sînt și cîteva domenii excentrice precum terapii de înfrumusețare sau criminologie. Ca țări, mulți au optat pentru Danemarca – întrucît costurile de școlarizare sînt zero – sau pentru Marea Britanie, unde, dacă te înscrii, soliciți și un împrumut din partea guvernului”, a declarat Alecsandra Postolache, reprezentantul Educativa Group, organizatorul RIUF.

Educație pe banii Reginei

Universitățile britanice sînt recunoscute ca fiind printre cele mai costisitoare din Europa. Dacă la Oxford studiile de licență ajung la 6800 de lire sterline, la Worchester sînt 3200 de lire, asta în timp ce Universitatea Viadrina din Germania nu percepe nici o taxă pentru diploma de bachelor.

Astfel, pentru studenții români singura variantă este împrumutul bancar. Cea mai bună ofertă vine din partea agenției guvernamentale Student Loan Company. Aceștia pot apela la un împrumut din partea statului britanic cu care să-și achite taxele de școlarizare și chiar să-și permită și costurile de întreținere. Acesta poate ajunge pînă la 15000 de lire sterline pe an, iar el se returnează în momentul în care aplicantul cîștigă fie 15000 de lire pe an, în caz că rămîne în Marea Britanie, fie 6000 de lire pe an, dacă se întoarce în România. „Majoritatea celor care pleacă de la noi apelează la un împrumut. El funcționează, nu este un mit”, continuă Alecsandra Postolache.

Bogdan Ghiță a făcut doctoratul la Universitatea din Plymouth și acum este lector în rețele de computere în cadrul aceleași instituții și spune că studenții din Europa de Est și mai ales România sînt foarte bine văzuți în spațiul britanic. Drept urmare, o bună parte din instituțiile de învățămînt au început o campanie de recrutare a acestora.

Oferte bune, păcat de limbă

Învățămîntul superior din Franța este mult mai accesibil în ceea ce privește costurile. Guvernul francez oferă, prin intermediul Ambasadei de la București, burse atît pentru licență, cît și pentru masterat. Reprezentanții Campus France – agenție guvernamentală care promovează învățămîntul superior din Hexagon – spun că acestea se acordă ușor și numai în 2008 ministerul Afacerilor Externe a alocat un fond de 100 de milioane de euro.

Mai mult, tinerii pot apela ulterior și la un suport financiar prin intermediul Serviciului de Alocații Familiale, cu care să-și plătească o parte din costurile de cazare. Comparativ cu admiterea în Regatul Unit, perioada de înscriere se întinde pe durată de timp mai mare (pînă în luna august).

În domeniul studiilor tehnice, „n^i” este una din rețelele de școli inginerești din Franța și se adresează tinerilor care vor să facă masterul sau doctoratul în domenii precum informatică, inginerie civilă, construcții sau chiar geografie. „Cei mai interesați sînt de domeniul construcțiilor și informaticii. Masterul durează doi ani, taxa de școlarizare e minim 1000 de euro pe an, iar maximum 6000 de euro. Această rețea cuprinde 74 de școli de inginerie dispersate pe tot teritoriul Franței”, a declarat Cristina Tofan, reprezentanta rețelei.

Studenții se înscriu online la aceste școli pe site-ul www.nplusi.com, fără a se percepe vreo taxă pînă la finalul procedurii, iar anul universitar începe în luna septembrie. Aceasta subliniază că „a urma un master în științele inginerești presupune mai mult studiu, care nu îți permite să ai un job în paralel”.

Taxele pentru un master ajung la 6000 de euro, însă aproape jumătate din studenții înscriși primesc bursă, iar la 20% din aceștia costurile le sînt acoperite în totalitate. Mai mult, adaugă Cristina, dacă ei se află printre primii cinci clasați, bursa ajunge la 600 de euro. Iar aceștia pot opta și pentru diverse pachete academice pentru a se putea integra mai ușor în mediul francez. „Cel de integrare culturală presupune ca o persoană să îi aștepte la aeroport și să-i ajute să se acomodeze cu viața studențească. Mai este și un pachet de integrare lingivistică unde au posibilitatea să fie cazați la o familie franceză”, a mărturisit reprezentanta „n^i”.

„Kaiser”-ul de 650 de euro pe an

Nu toate universitățile străine au și taxe de școlarizare mari. De exemplu pentru un master internațional în Administrarea Afacerilor sau unul în Studii Europene la Universitatea Viadrina din Frankfurt, se plătește 210 euro pe semestru, cheltuielile totale ale unui student pe lună ridicîndu-se la 500-600 de euro. Cei care au nevoie de ajutor financiar suplimentar pot apela la Serviciul German de Schimb Academic, DAAD. Acesta oferă burse de studiu pentru absolvenții științelor economice, pentru cei din domeniul artelor, pentru doctoranzi, cercetători , burse post-doc, chiar și consiliere în alegerea unui program de studiu.

„Toată lumea vrea să facă în ziua de astăzi un master în Marketing, drept pentru care acest tip de program este foarte căutat. Deși universitatea este într-un oraș de provincie, calitatea cursurilor nu diferă, iar studenții pot ajunge în cel mult o oră cu trenul pînă la Berlin pentru a desfășura și alte activități”, a declarat Anna Barkhausen, reprezentant al Universității Viadrina.

Mai mult decît atît, serviciul oferă tinerilor care nu stăpînesc limba germană un program numit „International Degree Programmes” în care li se predă în limba engleză noțiuni de economie, inginerie și informatică.

Asociația universităților din Germania a realizat o platformă pentru studenții internaționali, numită www.uni-assist.de, unde aceștia pot să se înscrie la instituția de învățămînt dorită, în schimbul sumei de 30 de euro. În landul Baden-Wurttemberg tinerii se pot împrumuta la L-Bank pentru a-și asigura bunăstarea pe durata studiilor.

La Universitatea din Konstanz, cheltuielile se ridică la suma de 650 de euro pe lună, iar taxa de școlarizare pe an ajunge la 1000 de euro. Aici studenții nu beneficiază de subvenții sau burse. Fie că alegerea se axează pe universitățile teoretice, cele de științe aplicate sau academiile de artă sau muzică, există posibilitatea de a vedea pe ce poziție se află acestea, accesînd site-ul www.university-rankings.de. Aici se pot compara simultan condițiile și facilitățile oferite de universitățile de profil și cerințele de admitere ale fiecăreia.

Gratuit, dar nu degeaba

Ofertele academice venite din partea țărilor din nordul Europei au devenit din ce în ce mai atrăgătoare pentru studenții români, avînd un avantaj puternic – școlarizarea este gratuită. Cetățenii din Uniunea Europeană nu plătesc nici o taxă, însă, pe partea cealaltă, nu se oferă nici un ajutor financiar. Singura soluție este să găsească fonduri în România. Universitățile daneze au un serviciu de consiliere foarte bine pus la punct, ajutîndu-i pe studenții români în căutarea unui loc de cazare sau a unei slujbe.

În Finlanda, instituțiile superioare de învățămînt sînt împărțite în două categorii. O dată sînt universitățile și academiile, apoi cele de științe aplicate, astfel că aplicantul poate da și un test de admitere, în funcție de locul unde-și depune dosarul.

A studia în străinătate nu este însă atît de simplu precum se scrie în broșurile de prezentare. Studenții, indiferent de forma de învățămînt pe care vor să o urmeze, trebuie să verifice dacă îi sînt recunoscute cursurile anteriore și să caute mai multe informații despre acreditările pe care le are viitoarea universitate pe care o va urma. Deși studiile în țările nordice sînt gratuite, nu același lucru se poate spune și despre traiul acolo. În Marea Britanie, statul la cămin poate fi chiar mai scump decît dacă ai locui într-un apartament închiriat.

În plus, chiar dacă ți se acordă împrumutul, trebuie să te gîndești de două ori înainte de a-l accepta. Costurile unei studenții în străinătate înseamnă mai mult decît o taxă de școlarizare.

Diana IABRAȘU

George GURESCU