Inginerii și economiștii, singurii studenți verificați cu softuri antiplagiat
Honoris fără Causa, Subiectele săptămînii 16 decembrie 2013 Niciun comentariu la Inginerii și economiștii, singurii studenți verificați cu softuri antiplagiat 682Problema plagiatului în universități a fost întotdeauna un subiect aprins de discuții, dar, chiar dacă s-au purtat mai multe tratative, nu s-a reușit, în nici o instituție de învățămînt superior ieșeană, să se realizeze o bază de date cu toate lucrările științifice. Astfel, softurilor anti-plagiat, oricît ar fi ele de eficiente, le lipsește fix elementul de care au cea mai mare nevoie pentru comparații: bazele de date. Momentan, în Iași, doar Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” folosesc astfel de programe de detectare a tentativelor de fraudă. Însă, conform reprezentanților acestora, problemele de accesabilitate și lipsa de încredere a celor care le utilizează împiedică folosirea programelor la maximă eficiență.
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași (UMF) nu apelează la asemenea softuri antiplagiat deoarece „sînt site-uri prin care se pot controla teze și lucrări, dar noi nu folosim un soft specific”, după cum precizează prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, rectorul instituției de învățămînt superior. În cazul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, conducerea instituției a avut în vedere, la un moment dat, achiziționarea unui astfel de program de la o universitate din Timișoara, dar nu s-a mai luat nici o decizie în această privință. Astfel acum, în Iași, doar UAIC și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” (TUIAȘI) dețin și folosesc, într-o anumită măsură, astfel de programe.
Căutări pe Internet sau în bazele de date
În 2010, TUIAȘI a achiziționat 15 licențe pentru softul „Antiplagiat Tester”, prin intermediul unui program de burse doctorale finanțat din Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU). „Acest tester a fost împărțit la fiecare facultate, iar acestea l-au utilizat pentru a verifica atît teze de doctorat, cît și cărți sau alte lucrări. Softul realizează o comparație între documentul testat – utilizînd cuvinte, fraze cheie sau etichete specifice – și orice baze de date online”, a declarat prof. univ. dr. ing. Carmen Teodosiu, prorector responsabil cu cercetarea științifică la TUIAȘI.
În Iași, însă, cel mai vechi și mai avansat soft antiplagiat se află încă din 2007 la UAIC, mai precis la Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor (FEAA). „Safe Assign” este integrat în platforma de învățămînt online Blackboard MediaEc, asemenea unei aplicații instalată într-un browser. Oricine de la această facultate poate avea acces la platformă printr-un cont, însă doar cadrele didactice pot folosi softul antiplagiat. „Programul caută prima dată pe Internet. Pe urmă în baza de date a instituției, prin documentele pe care deja le-am încărcat pe Blackboard, plus în baza de date globală a acestei platforme, dar există o excepție. Mai exact, este utilizată și de alte universități din diferite țări, iar dacă au un alt modul de verificare a tezelor, în afară de Safe Assign, programul nu poate verifica acele documente. Aici este una din limitele softului”, a precizat Lucian Berechet, administrator E-Learning Blackboard la FEAA. Acesta a menționat, de asemenea, și despre o patra verificare, în baza de date internaționale ProQuest, ce conține milioane de articole și publicații, adunate din anii `90.
„Safe Assign” lucrează după un algoritm de scanare destul de asemănător cu cel de la TUIAȘI, utilizînd expresii de trei cuvinte sau paragrafe pe care apoi le caută în bazele pomenite. Chiar dacă este modificată o propoziție din trei, sînt utilizate sinonime sau este schimbată topica, softul recunoaște de unde a fost copiat textul. Pentru a clasifica nivelul de plagiat, se utilizează de regulă un cod internațional pe trei stadii. Între 0-15% se consideră că nu este nici o problemă cu lucrarea, cînd rezultatul este între 15-40% se verifică validitatea surselor de unde au fost luate pasajele și studentul este chestionat în legătură cu pasajele descoperite, iar orice este peste 40% înseamnă plagiat, documentul fiind imediat respins. „Tinerii sînt foarte inventivi și încearcă să fenteze programul prin folosirea unor caractere cu font alb sau prin macro-uri care pot ascunde cuvinte sau care fac anumite funcții pentru a încurca testerul. Profesorii sînt, însă, în temă cu astfel de trucuri deoarece am descoperit cazuri și-i țin la curent cu toate”, a menționat Lucian Berechet.
În teorie, toate facultățile de la UAIC pot folosi softul, însă există o problemă de ordin tehnic. Pe serverul universității, cel de pe care funcționează platforma de E-learning, este instalat sistemul de operare Solaris, iar „Safe Assign” poate rula doar pe sistemul de operare Windows, care este instalat numai la FEAA. Totuși, profesorii de la celelalte facultăți pot apela la administratorii de rețea de la Facultatea de Economie dacă vor să treacă un document prin softul antiplagiat, însă pînă acum doar în jur de 20 dintre aceștia au înaintat cereri.
Actualizarea softului, „în viitorul apropiat”
Dacă la FEAA procentajul ilustrează nivelul de plagiat, la TUIAȘI softurile nu numai că sînt văzute cu o anumită neîncredere, dar lipsa unei proceduri prin care să se realizeze o bază de date cu lucrările de doctorat și de cercetare este considerată și un mare neajuns al acestor module. „Antiplagiat tester” urmează a fi actualizat într-un viitor încă nedeterminat, dar deocamdată funcționează după un principiu simplu de căutare. „În primul rînd se pune problema dacă tezele de doctorat anterioare nu sînt urcate pe Internet, atunci softul nu are după ce căuta. În al doilea rînd, și aici părerile sînt împărțite, dacă nu există o legislație care să oblige doctoranzii și conducătorii să pună aceste teze pe online, atunci, din nou, softul nu are nici o valoare”, a declarat prof. univ. dr. ing. Liviu Goraș, directorul Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat (CSUD) de la TUIAȘI. Acesta insistă asupra faptului că ar trebui să existe o bază de date care să conțină toate lucrările de doctorat cît și articolele științifice de la toate instituțiile publice din România, pe care un soft plătit să aibă capacitatea de o accesa pentru a putea verifica mai ușor un proiect de doctorat. Directorul CSUD amintește și de problema lingvistică a unor astfel de module. Majoritatea acestora examinează doar lucrări în limba română, iar căutarea într-o bază de date extinsă depinde de traducerea lucrărilor respective. „La momentul actual este folosit, dar, practic, încrederea pe care o avem în el este redusă. Nu sînt împotriva folosirii programelor care să testeze autenticitatea unei lucrări, dar o teză este văzută de cinci membri ai unei comisii din toată țara. Așa că, deocamdată, cu toate limitările pe care le are, mai degrabă dau crezare părerii acestor specialiști decît softului folosit de universitate”, a precizat prof. univ. dr. Liviu Goraș.
Există și softuri care traduc din cinci limbi
În vestul Europei s-a reușit rezolvarea uneia dintre problemele menționate de directorul CSUD de la TUIAȘI, și anume cea lingvistică. Softul antiplagiat „Turn it in” poate face o verificare în cinci limbi, iar la momentul actual se lucrează la o actualizare pentru chineză și indiană. Plata acestui produs se face însă în funcție de pagini, cu 100 de dolari putându-se scana 100 de pagini. „În universitățile din vest studenții vorbesc foarte multe limbi, în timp ce la noi baza e româna și, să zicem, engleza. Nu știu cît randament ar da la noi și este și contra-cost. Mai există și module gratis, ce pot fi folosite repede, oricînd și de oriunde, însă nu știi în ce bază de date fac căutarea și dacă este corect rezultatul”, a mai menționat Lucian Berechet.
***
Prinse între neîncrederea celor care le folosesc și neajunsurile tehnologice, puținele softuri antiplagiat care există în universitățile din Iași nu reprezintă încă răspunsul pentru prevenirea și detectarea eficientă a plagiatului.
Paul ANDRICI
Iulian BÎRZOI
Adaugă un comentariu